Criza din Ucraina accelerează slăbirea continuă a multilateralismului global care a început sub Donald Trump, pe măsură ce țările se retrag din instituțiile globale și își retrag propriile blocuri regionale de putere. Deși NATO a înviat din morți și Uniunea Europeană se bucură de un moment de consens fără precedent în materie de politică externă, în alte părți perspectivele de cooperare internațională în probleme stringente precum clima, sărăcia și pierderea biodiversității par din ce în ce mai fragile. Restul blocului BRICS a fost neutru pasiv ca răspuns la conflictul reînnoit dintre fostele (și diminuate, în termeni relativi) puteri din prima și a doua lume, și nu vor accepta ca propriile priorități să fie marginalizate pe scena internațională.
De asemenea, deschiderile UE-China în materie de climă sunt anulate din cauza presiunii SUA de a izola China, iar China se retrage în propria sa sferă și a ceea ce poate face ca actor unilateral. Un acord major al ONU pentru a combate flagelul poluării cu plastic a fost aproape complet umbrit de invazie, iar semnalele de ieşire din negocierile CBD pentru un tratat global pentru protejarea biodiversităţii sunt îngrijorător de sumbre.
Cooperarea globală în ceea ce privește drepturile omului și libertatea politică a trecut, de asemenea, pe planul secund, în timpul crizei actuale, guvernele occidentale renunțând la propriile principii pentru a-și curta marii producători de petrol și gaze precum Arabia Saudită și Qatar, și chiar o apropiere de Venezuela fiind luată în considerare. Și pe măsură ce efectul de pârghie OPEC crește, perspectivele unei acțiuni multilaterale ambițioase în domeniul schimbărilor climatice scad și mai mult.
După cum a susținut Martin Wolf, aceste tendințe luate împreună sugerează că o „decuplare globală” este acum inevitabilă: fragmentarea lumii în blocuri regionale de putere, scurtarea lanțurilor de aprovizionare, reducerea capitalului, poate o divizare între democrațiile de stil occidental și autocrațiile Rusiei, Chinei și Indiei.
Nu poate exista nicio îndoială că războiul dezastruos al Rusiei în Ucraina a răsturnat sistemul economic și politic global. Rămân multe aspecte incerte, dar pentru eforturile de construire a unei economii mai ecologice, mai sigure și mai durabile, se pot trage câteva concluzii provizorii.
În primul rând, narațiunea „recuperării ecologice” – care a primit cel puțin sprijin retoric din partea guvernelor și a întreprinderilor în timpul pandemiei de COVID-19 – are acum un context și mai greu de abordat și poate o fereastră de relevanță mai scurtă. În mod inevitabil, factorii de decizie vor acorda prioritate securității, sancțiunilor și gestionării consecințelor crizei economice datorate Rusiei, lăsând mai puțin spațiu pentru considerente de inegalitate, biodiversitate, climă și durabilitate.
Cu toate acestea, acest accent pe securitate creează și o oportunitate. Pe măsură ce guvernele europene se străduiesc să renunțe la hidrocarburile rusești, promisiunea energiei regenerabile ca sursă de energie ieftină, rezistentă și sigură este mai greu ca niciodată de ignorat. Centrul Germaniei se referă în acest moment la sursele regenerabile ca „energie de libertate” – lipsite de control străin sau de creșteri volatile ale prețurilor. Iar consensul emergent în Europa cu privire la necesitatea autonomiei strategice, a securității aprovizionării cu energie și a încetării dependenței de dictatorii străini pentru combustibilii fosili, nu poate decât să beneficieze de acorduri ecologice, de decarbonizare și investiții în energie curată. După cum spunea Clem Cowton, „pompele de căldură sunt patriotice acum”:
„Este, de asemenea, clar că lucrurile nu pot continua așa cum erau; ne aflăm în pragul unei noi epoci în economia globală, politică și a relațiilor de putere.”
În cele din urmă, însăși incertitudinea acestui moment, cu atât de multe în curs și neclare, creează un spațiu pentru a apărea noi narațiuni puternice. Este clar că multe dintre semințele conflictului actual au fost semănate de un sistem economic defectuos – de la dependența sa de combustibilii fosili până la tolerarea sa față de mită și spălarea banilor care au împuternicit oligarhia rusă.
Libertatea, democrația și păstrarea unei planete viabile cer să facem față acestei provocări și, în solidaritate cu Ucraina, să facem eforturi pentru o lume mai sigură și mai durabilă.
Sursa: Ben Martin, Chris Hopkins, Beyond Ukraine: the new geopolitics of green economy, licența CC BY 4.0. Traducerea și adaptarea Nicolae Sfetcu
Lasă un răspuns