”Câți ani să fie? Cred că cel mai bine ar fi cu facultatea terminată, și doctorand. Intelectual și cu bani. Da.”
Dan notă conștiincios în caietul de pe birou.
”Alb, negru, sau asiatic? Să fie alb, să nu aibă probleme cu vreo restricție pe undeva. Și să fie dintr-un oraș mare, să nu aibă probleme că nu e cunoscut de ceilalți. Un oraș pe care să îl cunoască totuși cât de cât, dacă e luat la întrebări. Norocul lui că a petrecut o vară întreagă la New York. Ăsta să fie.”
Și acum, pozele. Trebuia să găsească o figură necunoscută dar plăcută, cu poze în diverse situații, și de vreo 25 de ani. Căută timp de două ore cu Google, până găsi ceva care să îi convină. Deschise Photoshop și încercă să vadă dacă e ușor de transformat figura. Merge. Norocul lui. Nu putea să lase pozele originale, cineva afla la un moment dat ale cui sunt, și ar fi dat de altă belea. Le băgă pe toate într-un folder în laptop, să le aibă la îndemână.
”Gata! Restul le rezolv pe parcurs.”
Deschise browserul și bătu Facebook.com.
”Aha! Vrea telefon sau email, Cu telefonul rezolv mâine, îmi iau o cartelă preplătită. Acum să văd cum fac cu adresa de email. Trebuie să îmi fac o adresă de email nouă, de care să știu doar eu.”
Încercă la Yahoo.com. ”S-au tâmpit și ăștia. Îmi cer acum și ei telefon mobil, ca să îmi fac adresă de email la ei.”
Găsi până la urmă un serviciu de email gratuit, și era cât pe ce să se înscrie acolo, dar se opri brusc. ”Ăștia îmi înregistrează automat IP-ul. Și dacă mai târziu fac vreo prostie, și vrea cineva cu acces să vadă cine a creat adresa de email? Floare la ureche, după IP. Nu, trebuie să folosesc un server proxy, să ascund locul de unde intru pe email. De fapt, așa pot fenta și Facebook, ca să nu afle de unde am intrat.”
”Da, dar mai e și laptopul, cu ID-ul lui înregistrat,” continuă Dan să gândească în aceeași logică. ”Noroc cu tableta, am cumpărat-o din târg săptămâna trecută, nimeni nu știe că este a mea.”
Deschise tableta și căută pe Internet un server proxy din zona New York. Găsi cu greu, dar găsi până la urmă unul. Problema era că serverele proxy obișnuite nu permit accese pe serverele de securitate. Avea trei opțiuni la îndemână: să folosească Wi-Fi de la un local public (cea mai proastă idee pe termen lung, putea fi localizată cu ușurință zona geografică), să folosească serviciul Secure Connection de la Kaspersky Internet Security, sau să ocolească restricțiile serverelor proxy, se descurca binișor pe Internet pentru a reuși. Optă pentru ultima soluție, și își creă adresa de email sub numele de Dorian Townsend. Apoi se duse la Facebook și se înscrise cu noua adresă se email și noul nume. Ca parolă puse ”Ileana”, ca să nu uite nicio clipă de ce ajunsese aici.
* * *
Trecuseră două zile de când Dan își crease primul lui cont pe Facebook, fără ca măcar să fi intrat în el din curiozitate, să vadă ce e acolo. O seară se întâlnise cu prietenii la o nouă partidă amicală de poker (mama lui știa că joacă bridge), iar în cealaltă seară trebuise să meargă cu părinții în vizită la niște prieteni de familie. Fata acestora era colegă cu el, și le transmisese părinților lui că îl așteaptă si pe el. O fată ștearsă, nici urâtă nici frumoasă, care abia aștepta să termine liceul ca să se căsătorească și să facă copii. Se plictisise de moarte.
Azi, la terminarea orelor, o văzuse pe Ileana, și simțise un gol în stomac parcă mai puternic ca oricând. Ileana nici nu îl remarcase.
Cum e posibil ca lumea să fie așa de cenușie?!
De când venise de la școală se închisese în camera lui, și rămăsese preț de câteva ore întins pe pat cu privirea pierdută pe tavan. Nu avea ched de nimic. La insistenșele mamei lui, care îl strigă de câteva ori, se duse la bucătărie, mâncă în grabă și se refugie rapid în camera lui, sub pretextul unor teme școlare mai dificile pe care trebuie să le termine azi.
Deschise în silă laptopul, și apăsă din obișnuință automat pe butonul browserului. Acesta se deschise ca de obicei cu ultimele pagini vizitate dinainte de a fi fost închis. Văzu pagina de înscriere pe Facebook, și își aduse aminte de contul nou făcut pe tabletă. Împinse laptoul pe un colț al biroului și deschise tableta.
Lasă un răspuns