Home » Articole » RO » Artă » Literatură » O nouă viață » O nouă viață (8)

O nouă viață (8)

Munte

Trecuse o săptămână de la acel joc memorabil de poker care ținuse cca. 48 ore, și Dan încă nu se întâlnise cu Ileana, ca să vadă reacția ei după ce se întâmplase în acea zi. Se apropia bacalaureatul, și li se permisese să lipsească de la ore, cei care doreau asta, pentru a învăța mai bine pentru examenele finale. Dan profitase de zilele libere pentru a se pregăti și pentru testele de admitere la facultate din acest an. Pe Facebook intrase în aceste zile doar de câteva ori, deși apăruseră niște oferte de afaceri tentante. Dar știa că nu e pregătit pentru a începe cu adevărat să facă afaceri. Intrase doar ca să vadă ce mai face Ileana. Știa că îi place muzica hard rock, dar acum parcă mitralia melodiile pe profilul ei, una după alta. Probabil că nici nu avea timp să le asculte. Genul mai degrabă punk, decât hard rock. Nimic altceva. Parcă nu mai era persoana veselă și fără griji pe care o cunoștea. De altfel, era și normal, erau cu toții încordați din cauza apropiatelor examene, și chiar triști, unii dintre ei, pentru că se apropia sfârșitul poate a celei mai frumoase perioade din viața lor.

Mergea bine cu învățatul. De fapt, după un timp nici nu i se mai părea că învață. Fiecare problemă i se părea un roman polițist la care trebuia să ghicească finalul. Simțea o plăcere aproaqpe fizică atunci când ajungea la soluția corectă.

Gata, termină cu împachetatul. Trebuia să se grăbească, autobuzul pleca din fața școlii în o oră.

”Am plecat, mamă!” Fugi repede în bucătărie, unde mama lui îi pregătise câteva pachete cu mâncare, le puse într-o mică geantă separată de rucsac, o sărută și ieși repede pe ușă.

”Să nu uiți să îmi dai telefon sau SMS când ai ajuns!”, strigă mama în urma lui. Dan ridică mâna în semn că a înțeles, și porni grăbit spre școală.

* * *

”Hai Dane, ți-am păstrat un loc lângă mine!” Mihai îi făcea cu mâna din ușa autobuzului. Îi răspunse la salut, și urcă în autobuz prin față, spre scaunele din spate, unde îl aștepta prietenul luii. Trecu pe lângă scaunul unde era așezată Oana. Scaunul de lângă ea era gol. ”Să fii sănătoasă, nu am de gând să îmi petrec excursia cu tine!”, îi spuse Dan în gând. Îi făcu semn amical cu mâna, și se duse la Mihai.

La scurt timp intră în autobuz și fotbalistul. Salută pe toată lumea cu un zâmbet larg, și se așeză lângă Oana, punându-i mâna pe după umeri. Dan făcu ochii mari cât cepele. Mihai îi prinse privirea.

”Ce, nu știai? O poveste de dragoste de doar două zile. S-au întâlnit, și s-au iubit, știi vorba cântecului.”

Pe Dan îl irită vestea asta. Nu intenționa să aprofundeze relația cu Oana, dar se gândise mai demult că îl va ajuta să se dea mare în fața lui Ileana. Și mai ales, avea o parteneră asigurată de dans. Dar tot răul spre bine. Dacă fotbalistul era cu Oana, înseamnă că Ileana era liberă. Norocul lui.

Autobuzul se pregătea să plece, motorul era pornit de câteva minute, când își făcu apariția și Ileana. Ușile se deschiseră și intră în autobuz. Mai erau două locuri libere la mijloc. Ileana se așeză pe unul din ele, fără să salute pe nimeni.

”Uau! Ce dracu’ mă, lipsesc câteva zile de aici și totul se schimbă?! De când arată Ileana așa?”

Frumoasele bucle aurii ale lui Ileana dispăruseră. Acum avea părul tuns scurt, foarte scurt, părând mai degrabă ciumpăvit decât tuns. O buclă îi atârna neglijent pe partea stângă a feței, acoperindu-i ochiul.

Aveau 4 ore de mers cu autobuzul. Vremea era superbă, iar peisajele magnifice. Încetul cu încetul, atmosfera se destinse. Începură să cânte, ajutați și de chitara unui coleg. Apărură din senin ți câteva sticle cu băuturi, care circulau pe ascuns. Îi însoțea profesorul de geografie, împreună cu soția lui, o blondă frumoasă cu mult mai tânără ca el, profesoară de muzică la alt liceu. Stăteau pe scaunele din față, și nu observau, sau se făceau că nu observă, ce se petrece în autobuz. Unii începură să facă poze și scurte clipuri video, pe care le postau imediat pe Facebook, Instagram, Pinterest și Snapchat. Profesoara scosese și ea telefonul și le făcea poze elevilor din autobuz, ignorând sticlele de sub scaune.

Ileana era singura care nu participa la această veselie generală. Rămăsese cu privirea coborâtă spre telefon, pe care îl mânuia continuu, dar cu gândul părea în altă parte. Din când în când se freca ușot peste niște zgârieturi de pe mâna stângă. Căzuse într-o tufă de trandafiri din grădină, după cum îi spusese unei colege din autobuz care o întrebase ce a pățit.

Ion băuse puțin mai mult ca să își facă curaj, dar tot nu îndrăznea să se așeze pe scaunul gol de lângă Ileana.

La un moment dat autobuzul coti la stânga ieșind de pe drumul principal și, după 10 minute, începu să urce gâfâind panta unui drum forestier. După încă o jumătate de oră ajunseră pe un platou unde se găsea pensiunea pe care o închiriaseră în totalitate. Coborâră cu toții din mașină și se grăbiră să se cazeze, căutând fiecare grup deja format câte o cameră care să corespundă cel mai bine preferințelor lor.

Imediat cum găsiră o cameră de două paturi, Mihai se întinse în pat decretând că va dormi până seara. Dan își lăsă rucsacul și geanta cu mâncare în pat și ieși afară să se bucure de priveliște. Erau mai mulți colegi care se răspândiseră deja cercetând împrejurimile. În zare îl văzu pe fotbalist cu Oana de mână, intrând într-o pădure din apropiere. Se enervă din nou. Se duse la niște colegi așezați în jurul unei mese de lemn din spatele pensiunii, care se chinuiau să termine o sticlă de pălincă, și dădu pe gât cu poftă două înghițituri zdravene din tărie.

* * *

Se înseră pe nesimțite. Mulțumi colegilor pentru băutură, și își târși pașii spre pensiune. În sala cea mare de la parter, se încinsese deja un chef. Un grup de șase fete și băieți dansau după muzica pusă la boxele pensiunii de pe o memorie flash. Află mai târziu că muzica o adusese profesoara de muzică, soția profesorului lor. Acesta se culcase deja, obosit de lunga călătorie și aerul tare de munte. Dar profesoara era în vervă, în mijlocul colegilor, dansând cu frenezie.

Dan se așeză la o masă într-un colț, privind cu plăcere această atmosferă încinsă. Oana cu fotbalistul încă nu se întorseseră din plimbare, iar Ileana nu coborâse din cameră. Se servi singur din băutura plasată acum la vedere la bufetul pensiunii.

Aproape de miezul nopții, mai rămăseseră doar băieții pe ringul de dans improvizat, și profesoara. Aceasta se opri brusc din dans, bău un pahar de Martini de pe masa unde se afla Ion, se duse la boxe și scoase memoria flash înlocuind-o cu alta. În sală se auzi mai întâi încet, și apoi din ce în ce mai tare, sacadat, Boleroul lui Ravel. Băieții se opriseră din dans neștiind ce să facă, cu ochii pe profesoară. Aceasta începu să se unduiască, cu mișcări din ce în ce mai lascive. Șalul care până atunci îi atârna pe după gât alunecă ușor sprijinindu-se pe coate, legându-l apoi fără să se oprească din dans în jurul corpului. Bluza albă se descheiase la piept.

”Hei, ce faceți, ați obosit? Hai la dans!”, îi îndemnă ea pe băieții care o priveau cu nesaț. Îl luă de mână pe Dan, el fiind cel mai aproape de ea în momentul ăla, și îl aduse în mijlocul ringului. În ritmul muzicii lui Ravel, se întoarse lipindu-se cu spatele de el, frecându-se lent de corpul lui. Dan aproape că ameți de plăcere. Profesoara se întoarse spre el, mai făcu câteva mișcări cât acesta să îi simtă sfârcurile tari, excitate, ale sânilor ei, îl sărută brusc pe obraz și îl luă de mână pe un alt coleg de-al lor, un băiat de peste 1,9 metri înălțime, pentru care se pare că avea o slăbiciune aparte.

Nu mai ținea minte cum a ajuns în pat. Și nici când. Se trezi noaptea de 4-5 ori să bea suc. Noroc cu Mihai că venise cu o sticlă de suc, nu suporta să bea apă după o beție.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.