Obuzierul ”Berta cea grasă”

Germanii au fost primii – în 1918, spre sfârșitul Primului Război Mondial, când avioanele franceze și britanice au pus capăt raidurilor aeriene germane – care au folosit bombardamentele cu artilerie cu rază lungă de acțiune de la o distanță de 100 de kilometri și mai mult.

(Raza de acțiune se schimbă atunci când gura unui obuzier este înclinată în unghiuri diferite. În cazul unghiului 1, proiectilul lovește P, iar în cazul unghiului 2, P’, dar în cazul unghiului 3 zboară mult mai departe pe măsură ce trece prin stratosfera rarefiată.)

Tunarii germani au descoperit din întâmplare metoda lor absolut inedită de bombardare a capitalei franceze, care se afla atunci la cel puțin 110 km distanță de linia frontului. Tragând cu obuze dintr-un tun mare înclinat în sus la un unghi mare, ei au descoperit în mod neașteptat că le-ar putea face să zboare 40 km în loc de 20. Când un obuz este tras abrupt în sus cu o viteză inițială mare, acesta atinge o înălțime mare, strate atmosferice rarefiate, unde forța aerului este destul de slabă. Aici zboară la o distanță destul de mare, înainte de a vira abrupt pentru a cădea din nou pe pământ. Fig. 29 ilustrează marea diferență de traiectorie la diferite unghiuri ale țevii obizierului. Acesta a devenit principiul de bază al tunului cu rază lungă de acțiune pe care nemții l-au proiectat pentru a bombarda Parisul de la 115 km distanță. O astfel de armă care a fost construită – Berta cea grasă – tras peste 300 de obuze în Paris în timpul verii anului 1918.

S-a aflat mai târziu că Berta cea grasă consta dintr-un tub uriaș de oțel de 34 de metri lungime și 1 metru grosime.

Pereții camerei de ardere aveau o grosime de 40 cm. Arma în sine cântărea 750 de tone. Obuzele sale de 120 kg aveau o lungime de un metru și o grosime de 21 cm. Fiecare încărcătură transporta 150 kg de praf de pușcă care dezvolta o presiune de 5.000 de atmosfere, ejectând obuzul cu o viteză inițială de 2.000 m./sec.

Deoarece unghiul de elevație era de 52°, obuzul descria un arc extraordinar, atingând punctul cel mai înalt în stratosferă, la 40 km deasupra solului. Obuzul avea nevoie de doar 3,5 minute pentru a ajunge la Paris, la 115 km distanță; două minute le petrecea în stratosferă.

(Obuzierul Berta cea grasă (Big Bertha))

Obuzierul Berta cea grasă a fost primul tun cu rază lungă de acțiune din istorie, precursorul artileriei moderne cu rază lungă de acțiune.

Permiteți-mi să observ că, cu cât viteza inițială a unui glonț sau obuz este mai mare, cu atât aerul opune rezistență mai mare, crescând, de altfel, proporțional cu pătratul, cubul, etc., vitezei, în funcție de cantitatea acestuia.