Politica (din limba greacă: Politiká: Politika, definind „treburile orașelor”) este procesul de luare a deciziilor care se aplică membrilor unui grup. Mai restrâns, se referă la realizarea și exercitarea pozițiilor de guvernare – controlul organizat asupra unei comunități umane, în special a unui stat. În plus, politica este studiul sau practica distribuției puterii și a resurselor într-o anumită comunitate (aceasta este, de obicei, o populație organizată ierarhic), precum și relațiile dintre comunități.
În majoritatea țărilor, oamenii au format formațiuni politice pentru a-și prezenta ideile. Există de obicei dezacorduri între oamenii din cadrul unui partid, dar aceștia lucrează împreună pentru că simt că sunt de acord cu destule alte lucruri și că vor avea mai multă putere dacă se vor uni. Aceștia sunt de acord să adopte aceeași poziție în multe aspecte și sunt de acord să susțină aceleași schimbări aduse legii și să accepte aceeași lideri. Alegerile sunt de obicei o competiție între diferite părți.
Politica este un cuvânt cu multe fațete. Are un set de semnificații destul de specifice, care sunt descriptive și nonjudgmentale (cum ar fi „arta sau știința guvernării” și „principiile politice”), dar pot și adesea poartă un înțeles negativ strâns legat de acestea („activități politice caracterizate prin practici viclene și deseori necinstite”). Sentimentul negativ al politicii, așa cum se vede din fraza „jocuri politice”, de exemplu, a fost folosit de prin 1853, când aboliționistul Wendell Phillips a declarat: „Nu facem jocuri politice; anti-sclavia este o chestiune serioasă pentru noi.”
O varietate de metode sunt folosite în politică, care includ promovarea sau forțarea propriilor opinii politice în rândul oamenilor, negocierea cu alte subiecte politice, elaborarea de legi și exercitarea forței, inclusiv războiul împotriva adversarilor. Politica este exercitată pe o gamă largă de nivele sociale, de la clanuri și triburi ale societăților tradiționale, prin administrații locale moderne, companii și instituții până la state suverane, la nivel internațional.
Se spune adesea că politica este legată de putere. Un sistem politic este un cadru care definește metode politice acceptabile într-o anumită societate. Istoria gîndirii politice poate fi trasată în antichitatea timpurie, cu lucrări seminale precum Republica lui Platon, Politica lui Aristotel și lucrările lui Confucius.
Etimologie
Cuvântul vine de la același cuvânt grecesc din care provine și titlul cărții lui Aristotel Politica (Πολιτικά, Politika); politika înseamnă „treburile orașelor”. Politica provine din limba franceză a sec. 14-17, politique, care la rândul său, vine din latina politicus, care este latinizarea cuvântului grec πολιτικός (politikos), care înseamnă, printre altele, „al, sau pentru cetățeni” , „civil”, „civic”, „aparținând statului”, compus din πολίτης (polites), „cetățean” și πόλις (polis), „oraș”.
Clasificări
Politica formală se referă la funcționarea unui sistem constituțional de guvernare și instituții și proceduri definite public. Partidele politice, politica publică sau discuțiile despre război și afacerile externe ar intra în categoria politicii oficiale. Mulți oameni văd politica formală ca ceva în afara lor, dar aceasta îi poate afecta în continuare în viața de zi cu zi.
Politica semi-formală este politica în asociațiile guvernamentale, cum ar fi asociațiile de vecinătate sau cele ale studenților, în care uniunile studențești sunt adesea importante.
Politica informală este înțeleasă ca formarea de alianțe, exercitarea de putere și protejarea și avansarea de anumite idei sau obiective. În general, aceasta include orice lucru care afectează viața de zi cu zi, cum ar fi modul în care un birou sau o gospodărie este gestionată sau cum o persoană sau un grup exercită influență asupra altor persoane. Politica informală este de obicei înțeleasă ca politică de zi cu zi, de aici ideea că „politica este peste tot”.
Istoria politicii de stat
Istoria politicii se reflectă în originea, dezvoltarea și economia instituțiilor guvernamentale.
Statul
(Împăratul Japoniei este un descendent divin al zeiței soarelui Amaterasu)
Originea statului se găsește în dezvoltarea artei războiului. Din punct de vedere istoric, toate comunitățile politice de tipul modern își datorează existența războaielor de succes.
Regii, împărații și alte tipuri de monarhi în multe țări, inclusiv China și Japonia, au fost considerați divini. Din instituțiile care guvernau statele, cea a regatului era în prim plan, până când Revoluția Americană a pus capăt „dreptului divin al regilor”. Cu toate acestea, monarhia se numără printre cele mai îndelungate instituții politice, datând încă din 2100 î.e.n. în Sumeria până în secolul XX e.n. în Monarhia Britanică. Regatul devine o instituție prin instituția monarhiei ereditare.
Regele adesea, chiar și în monarhiile absolute, au guvernat regatele cu ajutorul unui grup de consilieri de elită, un consiliu fără de care nu putea să mențină puterea. Pe măsură ce acești consilieri și alții în afara monarhiei au negociat pentru putere, au apărut monarhiile constituționale, care ar putea fi considerate germenii guvernelor constituționale.
Cei mai mari dintre subordonații regelui, preoții și conducătorii din Anglia și Scoția, ducii și conții de pe continent, au avut mereu un loc asigurat de drept în consiliu. Un cuceritor pornește războiului asupra celor învinși pentru răzbunare sau pentru jaf, dar o împărăție stabilă stabilește un tribut. Una dintre funcțiile consiliului este de a completa în permanență avuția regelui. Alta este satisfacerea serviciului militar și stabilirea de domnii de către rege pentru a îndeplini sarcina de colectare a taxelor și recrutarea soldaților.
Traducere din Wikipedia
Lasă un răspuns