Povestea, așa cum este ea cunoscută:
A fost odată ca niciodată, o ursoaică și doi pui de urs, care așteptau să vină primăvara pentru a-și găsi hrana în pădure. Până una-alta, aveau la dispoziție doar un baton de miere. Și ursoaica, la fel ca orice mamă, împarte batonul în părți egale celor doi ursuleți.
Dar unul din ei se supără că batonul fratelui lui e mai mare. Ursoaica, pentru a face dreptate, mușcă din batonul cel mare. De data asta se supără celălalt. Ursoaica mușcă din celălalt baton… Și tot așa, până când ursuleții rămân fără mâncare.
Dar ursoiaca avea rezervele ei secrete, din care le-a dat ursuleților câte puțin până a venit primăvara.
Povestea inversă:
A fost odată o ursoaică și mai mulți ursuleți. Dar unii din ei se credeau mai ursuleți decât ceilalți, astfel încât au cerut o bucată mai mare din batonul de miere. Pentru că erau mai gălăgioși și mai puternici, ursoaica le-a dat câte o bucată mai mare.
Dar ursuleții mai ursuleți, au început să tragă cu ochiul la vecinii lor, și au sărit în sus că bucata lor de miere e mai mică. Ursoiaca, pentru a nu-i supăra, le-a dat și bucățile de rezervă.
Dar nu a fost de ajuns. Atunci a început să ia și fărâmele de baton din ghearele ursuleților mai mici, dându-le celor mai puternici. Dar tot nu a fost de ajuns. Așa că ursoaica le-a dat și partea ei de baton.
Iarna era grea, primăvara departe, așa că ursoica a murit de foame. Și după un timp a început să se audă de afară urletul lupilor flămânzi.
Ursuleții cei lacomi se uitară speriați la ursoaică să îi apere, dar așa ceva nu mai era posibil.
Îi rugară pe ceilalți ursuleți mai mici, care zăceau pe jos nemâncați, să se unească cu toții împotriva lupilor. Dar ursuleții cei mici și pricăjiți nu mai aveau putearea să se ridice. Degeaba le-au oferit acum ursuleții cei puternici fraților lor mai mici câte o bucățică din batoanele pe care le strânseseră în timp.
Lupii între timp au găsit adăpostul ursuleților. Restul, nu e greu de ghicit.
Lasă un răspuns