Premiul Sveriges Riksbank în Economie în memoria lui Alfred Nobel 2018 a fost împărțit în mod egal între William D. Nordhaus (Universitatea Yale, New Haven, SUA) „pentru integrarea schimbărilor climatice în analiza macroeconomică pe termen lung” și Paul M. Romer (NYU Stern School of Business, New York, SUA) „pentru integrarea inovațiilor tehnologice în analiza macroeconomică pe termen lung”.
William D. Nordhaus și Paul M. Romer au conceput metode pentru a aborda unele dintre întrebările cele mai importante și mai presante ale timpului nostru privind modul în care creăm o dezvoltare economică susținută și durabilă pe termen lung.
Preocuparea principală a economiei este gestionarea resurselor limitate. Natura dictează principalele constrângeri asupra creșterii economice, iar cunoștințele noastre determină cât de bine ne ocupăm de aceste constrângeri. Laureații din acest an, William Nordhaus și Paul Romer, au lărgit semnificativ sfera analizei economice prin construirea de modele care explică modul în care economia de piață interacționează cu natura și cunoașterea.
Romer demonstrează modul în care cunoașterea poate funcționa ca un factor de creștere economică pe termen lung. Când o creștere economică anuală de câteva procente se acumulează de-a lungul deceniilor, ea transformă viețile oamenilor. Studiile macroeconomice anterioare au pus accentul pe inovarea tehnologică ca motor principal al creșterii economice, dar nu au modelat modul în care deciziile economice și condițiile pieței determină crearea de noi tehnologii. Paul Romer a rezolvat această problemă demonstrând modul în care forțele economice guvernează dorința firmelor de a produce idei și inovații noi.
Cercetările lui Nordhaus privesc interacțiunile dintre societate și natură. Nordhaus a decis să lucreze pe această temă în anii 1970, deoarece oamenii de știință au devenit din ce în ce mai îngrijorați de arderea combustibililor fosili, ceea ce a dus la un climat mai cald. La mijlocul anilor 1990, a devenit prima persoană care a creat un model de evaluare integrat, adică un model cantitativ care descrie interacțiunea globală dintre economie și climă. Modelul său integrează teorii și rezultate empirice din fizică, chimie și economie. Modelul „Nordhaus” este acum larg răspândit și este folosit pentru a simula cum economia și clima co-evoluează. Acesta este folosit pentru a examina consecințele intervențiilor politicii climatice.
Lasă un răspuns