Tehnologia informaţiei

Tehnologia informaţiei sau şi Tehnologia informaţiei şi a comunicaţiilor, abreviat TI respectiv TIC, este tehnologia necesară pentru prelucrarea (procurarea, procesarea, stocarea, convertirea şi transmiterea) informaţiei, în particular prin folosirea computerelor (calculatoarelor electronice).

Termenii englezeşti corespunzători sunt Information Technology şi Information and Communication Technology, abreviaţi IT şi respectiv ICT. Prescurtarea IT, care deseori se foloseşte şi în română, se pronunţă /‿ai ti/ (v. AFI).

Termenul a fost folosit pentru prima dată în 1958 într-un articol publicat în revista Harvard Business Review, articol în care autorii Leavitt şi Whisler afirmă: «Noua tehnologie încă nu are un nume bine stabilit; noi o vom denumi „tehnologia informaţiei”». Tehnologia informaţiei este un domeniu element de legătură între electrotehnica clasică şi mult mai noua informatică, multe instituţii profesionale profilate (iniţial) electrotehnic extinzându-se cu timpul şi spre domeniul de tehnologia informaţiei.

A nu se confunda cu Informatica (Computer Science) şi nici cu sistemele informatice.

Informaţii generale

Tehnologia informaţiei găseşte aplicare pe multiple domenii legate de date şi informaţii, cum ar fi: procesoare, calculatoare, hardware şi software, limbaje de programare, structuri de date şi altele. Sunt considerate ca făcând parte din largul domeniu IT toate elementele care prelucrează, într-un fel sau altul, date, informaţii sau cunoştinţe.

Ocupaţiile specialiştilor din acest domeniu sunt foarte variate, de la instalarea de software aplicaţie şi până la proiectarea unor reţele de calculatoare complexe şi a bazelor de date de informaţii. Câteva sarcini tipice sunt: managementul datelor, construcţia de hardware pentru calculatoare, proiectarea de software, administrarea unor întregi sisteme informaţionale. În ultimii ani sfera de răspândire s-a lărgit mult, cuprinzând acum nu numai calculatoare şi reţelele lor, dar şi telefoane mobile celulare, intelifoane (smartphones), televizoare cuplabile la Internet, automatizarea automobilelor, aplicaţii militare şi multe altele. De aceea, cererea de specialişti de vârf pe piaţa mâinii de lucru a domeniului este constant mare.

De aceea şi instituţiile superioare de învăţământ au introdus noi catedre, cursuri, profile şi examene corespunzătoare, pentru a ţine pasul cu aceste tendinţe din cadrul IT, pe lângă domeniile Informatică şi Sisteme informatice.

În 2009 piaţa mondială de servicii de IT a totalizat 763 miliarde de dolari (USD).

Tehnologia informaţiei şi legislaţia

Dezvoltarea rapidă a industriei a dus şi la dezvoltarea legislaţiei în acest domeniu. De exemplu, astăzi, în unele ţări, există o răspundere penală pentru distribuirea viruşilor informatici sau şi pentru hacking-ul anumitor resurse Internet. În unele ţări există însă şi o legislaţie de stimulare a IT-ului, de exemplu prin reducerea sau excluderea unor taxe.

Bibliografie

Longley, Dennis; Shain, Michael (1985), Dictionary of Information Technology (ed. 2), Macmillan Press, ISBN 0-333-37260-3
Isbell, Charles; Impagliazzo, John; Stein, Lynn; Proulx, Viera; Russ, Steve; Forbes, Jeffrey; Thomas, Richard; Fraser, Linda et al. (December 2009), (Re)Defining Computing Curricula by (Re)Defining Computing, Association for Computing Machinery, ACM, pp. 203–225, ISBN 978-1-60558-886-5
Adelman, C. (2000). A Parallel Post-secondary Universe: The Certification System in Information Technology. Washington, D.C.: U.S. Department of Education.
Allen, T., and M.S. Morton, eds. 1994. Information Technology and the Corporation of the 1990s. New York: Oxford University Press.
Shelly, Gary, Cashman, Thomas, Vermaat, Misty, and Walker, Tim. (1999). Discovering Computers 2000: Concepts for a Connected World. Cambridge, Massachusetts: Course Technology.
Webster, Frank, and Robins, Kevin. (1986). Information Technology—A Luddite Analysis. Norwood, NJ: Ablex.
The Global Information Technology Report 2008–2009, World Economic Forum and INSEAD, 2009, ISBN 978-92-95044-19-7