Sociologii și antropologii – printre alţii – au clasificat programarea neurolingvistică (NLP) ca o cvasi-religie aparținând mişcării New Age şi/sau Mişcării pentru Potențialul Uman. Antropologul medical Jean M. Langford catalogheaza NLP ca o formă de magie populară; adică o practică eficientă prin simboluri, spre deosebire de eficienţa fizică, care este capabilă să efectueze modificări prin efecte nespecifice (de exemplu, placebo). Pentru Langford, NLP este asemănătoare cu o religie populară sincretică, „care încearcă să căsătorească magia practică populara cu ştiinţa medicinei profesionale”. Bandler și Grinder au fost (și continuă să fie), influențaţi de șamanismul descris în cărțile lui Carlos Castaneda. Mai multe idei și tehnici au fost împrumutate de la Castaneda și încorporate în NLP, inclusiv așa-numitele inducția dublă și noțiunea de „oprire a lumii” care este esențială pentru modelarea NLP. Tye (1994) caracterizează NLP ca un tip de „psiho-șamanism”. Fanthorpe și Fanthorpe (2008) vede o similitudine între procedura mimetică și intențiile de modelare NLP și aspecte legate de ritual în unele religii sincretice. Hunt (2003) face o comparație între preocuparea pentru filiaţie a unui guru NLP – evidentă printre unii susţinători NLP – și preocuparea pentru filiaţia gurului în unele religii orientale.
În Aupers și Houtman (2010) Bovbjerg identifică NLP ca o „psiho-religie” New Age, şi utilizează NLP ca un studiu de caz pentru a demonstra teza că psiho-religiile New Age, cum ar fi NLP, se bazează pe o idee instrinsec religioasă, și anume preocuparea în legătură cu un „alt” transcendent. În credințele monoteiste ale lumii, susține Bovbjerg, scopul practicii religioase este comuniunea și apropierea de un „alt” transcendent, adică un Dumnezeu. În psiho-religiile New Age, susține Bovbjerg, această orientare spre un „alt” transcendent persistă, dar celălalt a devenit „celălalt din noi înșine„, așa-numitul inconștient: „viața interioară individuală devine intangibila focalizare a practcilor [psiho-]religioase, și subconștientul devine o parte integrantă a înțelegerii moderne a Sinelui persoanelor.” Bovbjerg adaugă: „cursurile de dezvoltare personală nu ar avea niciun sens fără un inconștient care să conțină resurse ascunse și cunoștințe ascunse despre sine.” Astfel, practica psiho-religioasă se învârte în jurul ideilor de sine conștient și inconștient și comunicarea cu și accesarea resurselor ascunse ale sinelui inconștient – alt transcendent. Potrivit lui Bovbjerg ideea că avem un sine inconștient stă la baza mai multor tehnici NLP, explicit sau implicit. Bovbjerg susține, „prin practici specifice, practicantul psiho-religios se așteaptă să realizeze auto-perfecțiunea într-o transformare fără sfârșit a sinelui.”
Critica seculară a lui Bovbjerg a NLP se regăsește în perspectiva creștină conservatoare a New Age reprezentată de Ieremia (1995), care susține că, „′transformarea′ recomandată de fondatorii și liderii acestor seminarii de afaceri [cum ar fi NLP] are implicații spirituale pe care un credincios necreștin sau nou s-ar putea să nu le recunoască. Convingerea că ființele umane se pot schimba apelând la puterea (sau zeul) din interiorul său sau la propriul potențial uman infinit este o contradicție din punct de vedere creștin. Biblia spune omul este păcătos și este salvat doar prin harul lui Dumnezeu.”
Cvasi-religiozitatea credinţei şi practicii New Age – chiar la nivelul tehnicii de „auto-îmbunătățire” – a fost afirmat într-o serie de cazuri judiciare din SUA reclamate de către angajați la adresa angajatorilor care au fost mandaţi cu formarea corporativă New Age. Reclamanții au susținut că aceste instruiri au intrat în conflict cu convingerile lor religioase. Pe acest subiect, Young – în Heuberger și Nash (1994) – specifică, „astfel de metode New Age includ meditația, exerciții yoga, biofeedback, focalizare, vizualizări ghidate, suport emoţional, exerciţii Akido [sic], auto-hipnoză, mersul pe foc, precum și programarea neuro-lingvistică (NLP)”.
Lasă un răspuns