Cărțile timpurii despre NLP au pus accent pe psihoterapie, având în vedere că primii dezvoltatori au fost psihoterapeuții. Ca abordare psihoterapeutică, PNL împărtășește ipoteze similare de bază și fundamentale cu unele practici succinte sistemice contemporane, cum ar fi de terapia succintă bazată pe soluţii. NLP a fost, de asemenea, recunoscută ca fiind influențând aceste practici cu tehnicile sale de reîncadrare care urmăresc realizarea unei schimbări de comportament prin schimbarea contextului sau sensului lui, de exemplu, prin găsirea conotației pozitive a unui gând sau comportament.
Cele două utilizări terapeutice principale ale NLP sunt:
- ca adjuvant de terapeuti practica în alte discipline terapeutice;
- ca o terapie specifică, denumită psihoterapia neurolingvistică, recunoscută de către Consiliul de Psihoterapie al Marii Britanii cu acreditare reglementată la început de către Asociația pentru Programare Neuro Lingvistica și, mai recent, prin organizaţia derivată Asociaţia pentru Psihoterapie Neurolingvistică și Consiliere. Nici programarea neuro-lingvistica, nici psihoterapia neuro-lingvistică, nuau aprobarea Institutului Naţional pentru Sănătate.
Potrivit Stollznow (2010) „Cartea infamă Broaşte în prinţi a lui Bandler si Grinder și alte cărți ale acestora au răspândit ideea că PNL este un leac bun la toate, care tratează o gamă largă de probleme fizice și psihice și dificultăți de învățare, inclusiv epilepsie, miopie și dislexie. Cu promisiunile sale pentru a vindeca schizofrenia, depresia şi stresul post traumatic, precum și boli psihice ca cele psihosomatice, NLP seamănă cu scientologia și Comisia Cetățenilor pentru Drepturile Omului. „O analiză sistematică a studiilor experimentale de Sturt et al (2012) a concluzionat că „există puține dovezi că intervențiile NLP îmbunătăţesc problemele legate de sănătate.” În revizuirea sa a NLP, Stephen Briers scrie: „NLP nu este de fapt o terapie de coeziune, ci un conglomerat de tehnici diferite, fără o bază teoretică deosebit de clară … şi dovezile sunt practic inexistente.” Eisner scrie: „NLP pare a fi o abordare superficială și înșelătoare ăn ceea ce ţine de problemele de sănătate mentală. Din păcate, NLP pare a fi prima dintr-un lung șir de seminarii de marketing în masă care pretind a vindeca aproape orice tulburare mintală … se pare că NLĂ nu are niciun suport empiric sau științific cu privire la principiile care stau la baza teoriei sale sau eficacitatea clinică. Ceea ce rămâne este un marketing în masă servit ca panaceu unoversal.”
André Muller Weitzenhoffer – un prieten și coleg cu Milton Erickson – a scris, „A sintetizat şi explicat într-adevăr NLP esența terapiei de succes și a oferit tuturor mijloacele de a fi un alt Whittaker, Virginia Satir, sau Erickson? … Eșecul NLP de a face acest lucru este evident, deoarece astăzi nu există o mulţime de egali ai acestora, nici măcar un singur alt Whittaker, Virginia Satir, sau Erickson. Zece ani ar fi fost suficient timp pentru ca acest lucru să se întâmple. În acest sens, eu nu pot lua în serios NLP … contribuțiile NLP la înțelegerea noastră și utilizarea unor tehnici ericksoniene sunt la fel de dubioase. Modelele i și II sunt lucrări prost scrise care prea ambițioase, pretențioase, pentru a reduce hipnotismul la o magie de cuvinte scrise.”
Psihologul clinic Stephen Briers pune la îndoială valoarea maximului NLP – o presupoziție în jargonul PNL – „nu există niciun eşec, doar feedback”. Briers susține că negarea existenței eșecului diminuează valoarea sa instructivă. El oferă pe Walt Disney, Isaac Newton și J.K. Rowling ca trei exemple de eșec lipsite de ambiguitate, recunoscute personal, care au servit ca un impuls pentru marele succes. Potrivit lui Briers, a fost „tipul de eşec distruge-și-arde, nu eşecul igienizat al NLP, adică eșecul-care-nu-e-chiar-un-fel-de-eşec” care a propulsat succesul acestor persoane. Briers susține că aderarea la maximul NLP duce la auto-dezaprobare. Potrivit lui Briers, efortul personal este un produs de valori și aspirații investite și neluarea în consideraţie a eșecului personal semnificativ ca simplu feedback denigrează în mod eficient ceea ce este de apreciat. Briers scrie: „Uneori trebuie să acceptăm și să jelim moartea visele noastre, nu doar ocazional să o respingem ca neimportantă. Reîncadrarea NLP ne aruncă în rolul unui văduv care evită durerea pierderii aruncându-se într-o relație de cu o femeie tânără, nu oprindu-se să spună la revedere bunei soții moarte.” Briers susține de asemenea că maximul NLP este narcisist, egocentric și îndepărtat de noțiunile de responsabilitate morală.
Alte utilizări
Deși tehnicile de bază inițiale ale NLP erau terapeutice în orientarea genericităţii lor le-a permis să fie aplicate şi la alte domenii. Aceste aplicații includ persuasiunea, vânzări, negociere, instruire în management, sport, cursuri, antrenoriat, team building, și oratoria.
Lasă un răspuns