Home » Articole » RO » Societate » Comunităţi » Psihologia mulțimilor » Raționamentele mulțimilor

Raționamentele mulțimilor

Puzzle

Se poate spune-o într-o manieră destul de absolută că mulțimile nu raționează și nu sunt influențate de rațiune. Dar argumentele pe care le folosesc și pe cele care pot acționa asupra lor sunt, din punct de vedere logic, atât de slabe încât doar prin analogie pot fi considerate ca raționale.

Raționamentele inferioare ale mulțimilor, ca și raționamentele superioare, bazate pe asociații; dar ideile asociate de mulțimi ele nu au între ele decât conexiuni aparente de analogie sau succesiune. Ele sunt conectate la fel ca în cazul poveștii eschimosului care, știind din experiență că gheața, corp transparent, se topește în gură, ajunge la concluzia că sticla, de asemenea corp transparent, ar trebui să se topească, de asemenea, în gură; sau cea a sălbaticului care își imaginează că mâncând inima unui dușman curajos dobândește curajul acestuia; sau a lucrătorului care, după ce a fost exploatat de către un șef, imediat ajunge la concluzia că toți șefii sunt exploatatori.

Asocierea de lucruri diferite, neavând între ele decât relații aparente, ca și generalizare imediată a cazurilor particulare, sunt caracteristicile de raționament ale mulțimilor. Astfel de argumente le sunt prezentate întotdeauna de cei care știu cum să le manipuleze; ei sunt singurii care le pot influența. Un lanț de raționamente logice este total de neînțeles pentru mulțimi, și de aceea se poate spune că ele nu raționează sau raționează fals, și nu sunt influențate de rațiune. Uneori ne întrebăm, citind, slăbiciunea unor discursuri care au avut însă o influență enormă asupra mulțimilor care le-au ascultat; dar uităm că au fost făcute pentru a influența mulțimile, nu pentru a fi citite de filosofi. Vorbitorul, în strânsă comunicare cu mulțimea, știe să evoce imagini care o seduc. Dacă va reuși, obiectivul a fost atins; și douăzeci de volume de perorații – întotdeauna efectuate după fapt – nu au valoarea câtorva fraze care au ajuns la creierul care trebuia să fie convins.

Ar fi de prisos să adăugăm că neputința mulțimilor de a raționa corect le împiedică să aibă orice urmă de spirit critic, adică, să fie capabile de a discerne adevărul de eroare, pentru a lua o hotărâre exactă cu privire la orice. Judecățile pe care mulțimile le acceptă nu sunt decât judecăți impuse, niciodată judecăți analizate.

Din acest punct de vedere, există mulți oameni care nu se ridică deasupra mulțimii. Ușurința cu care anumite opinii devin generale, în principal din cauza incapacității majorității oamenilor de a-și forma o opinie personală pe baza propriului lor raționament.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.