Din sentimentele, ideile și raționamentele mulțimilor se pot deduce, în general, metodele prin care se pot impresiona sufletele lor. Ceea ce stârnește imaginația mulțimiolor sunt puterea și contagiunea sugestiilor, în special cele care sunt sub formă de imagini. Dar sugestiile pot avea origini foarte diverse, iar factorii capabili să acționeze asupra minților mulțimilot pot fi foarte diferiți. Prin urmare, este necesar să se analizeze separat. Mulțimile sunt oarecum ca sfinxul fabulei antice: trebuie să știi să rezolvi problemele pe care psihologia lor o impune, sau să te resemnezi că vei fi devorat de ele.
Imaginația mulțimilor este impresionată mai ales de imagini. Aceste imagini nu sunt întotdeauna disponibile, dar este posibil să fie evocate prin folosirea judicioasă a cuvintelor și formulelor. Mânuite cu artă, ele posedă într-adevăr puterea misterioasă atribuită adepților magiei. Ele nasc în sufletul mulțimilor celor mai formidabile furtuni, și tot prin ele pot fi calmeate. S-ar putea ridica o piramidă cu mult mai mult decât cea a lui Keops cu doar oasele victimelor omenești ale puterii cuvintelor și formulelor.
Puterea cuvintelor este legată de imaginile pe care le evocă si este în același timp independentă de sensul lor actual. Uneori tocmai cele care au sensul cel mai neclar sunt cele care declanșează mai multă acțiune. Astfel sunt, de exemplu, cuvintele: democrație, socialism, egalitate, libertate, etc., a căror semnificație este atât de vagă încât volume întregi nu sunt suficiente pentru a le clarifica. Cu toate acestea, este sigur că o putere cu adevărat magică este atașată silabelor scurte, ca și cum acestea ar conține soluția tuturor problemelor. Ele sintetizează cele mai diverse aspirații inconștiente și speranțele de realizare a acestora.
Rațiunea și argumentele nu pot lupta împotriva anumitor cuvinte și formule. Ele sunt pronunțate cu emfază în fața mulțimilor; iar atunci când au fost livrate, fețele oamenilor din mulțime devin respectuoase și frunțile lor se înclină. Mulți le consideră ca forțe ale naturii, puteri supranaturale. Ele evocă în suflete imagini grandioase și vagi, dar tocmai neclaritatea care le estompează crește puterea lor misterioasă. Le putem compara cu acele divinități formidabile ascunse în spatele tabernaculului, și de care omul pios se apropie doar tremurând.
Imaginile evocate de cuvinte fiind independent de sensul lor, variază de la o epocă la alta, de la oameni la oameni, în funcție de identitatea formulelor. La anumite cuvinte se atașează tranzitoriu anumite imagini: cuvântul este ca butonul de apel, care le face să apară.
Lasă un răspuns