La fel ca în cazul ființelor la care nu intervine raționamentul, imaginația reprezentativă a mulțimilor este foarte puternică, foarte activă, și este probabil să fie foarte impresionabilă. Imaginile evocate în mintea lor de un personaj, un eveniment, un accident, au aproape forța de viață a lucrurilor reale. Mulțimile se aseamănă puțin cu o persoană care doarme și a cărei rațiune, absentă temporar, lasă să pătrundă în minte imagini de o intensitate extremă, dar care se disipează repede dacă acestea ar putea fi supuse reflecției. Mulțimile, nefiind capabile de nicio reflecție, și de niciun raționament, nu cunosc improbabilul: sau, lucrurile cele mai incredibile sunt cele care, de obicei, sunt cele mai frapante.
Și acesta este motivul pentru care laturile minunate și legendare ale evenimentelor sunt cele care au un impact mai mare la mulțimi. Atunci când analizăm o civilizație, vom vedea că, în realitate, extraordinarul și legenda sunt adevăratele suporturi. În istorie, aparența a jucat întotdeauna un rol mult mai mare decât realitatea.
Nerealul primează întotdeauna asupra realității. Mulțimile, neputând să gândească decât în imagini, se vor lasa impresionate de imagini. Numai imaginile sunt cele care o seduc sau o sperie și devin motive de acțiune.
De asemenea, spectacole de teatru, care dau imaginea în forma sa cea mai vizibilă în mod clar, au întotdeauna o mare influență asupra mulțimilor. Pâinea și spectacolele au constituit pe vremuri la plebea romană idealul de fericire, aceasta dorea nimic mai mult. În timp, acest ideal s-a schimbat puțin. Nimic nu influențează mai mult imaginația mulțimilor de toate categoriile ca teatrul. Întreaga mulțime din sală are simultan aceleași emoții, iar aceste emoții nu sunt transformate imediat în acțiune doar penntru că spectatorul cel mai inconștient nu poate ignora faptul că este victima iluziei, și că a râs sau a plând pentru niște aventuri imaginare. Uneori, cu toate acestea, sentimentele sugerate de imagini sunt atât de puternice încât acestea tind, precum sugestiile obișnuite, să se transforme în acțiuni. Există povestea unui teatru popular, în care se jucau doar drame întunecate, care era obligat să protejeze actorul care a jucat pe trădător la ieșire pentru a scăpa de violența spectatorilor indignați, cu toate acestea trădările fiind doar imaginare. Acest lucru este una dintre cele mai remarcabile dovezi ale stării mentale a mulțimii, și mai ales a ușurinței cu care poate fi sugestionată. Nereal are aceeași influență asupra mulțimilor ca și realul. Ele au o tendință evidentă de a nu se diferenția.
Puterea cuceritorilor și puterea statelor sunt fondate pe imaginația populară. Mulțimile sunt conduse acționând în special asupra imaginației. Toate evenimentele majore istorice, crearea budismului, a creștinismului, islamismului, reforma, revoluția, și chiar invazia comunismului, sunt consecințele directe sau îndepărtate ale unor impresii puternice produse asupra imaginației maselor.
Toți marii oameni de stat de toate vârstele și în toate țările, inclusiv cei mai despoți în sens absolut, ei considerat imaginația populară ca baza puterii lor, și niciodată nu au încercat să guverneze împotriva ei. „Doar făcându-mă catolic”, a declarat Napoleon în fața Consiliului de Stat, ”am terminat războiul de la Vendée; făcându-mă un musulman m-am stabilit în Egipt, făcându-mă ultramontan că am câștigat preoții din Italia. Dacă aș fi guvernat o națiune de evrei, aș fi refăcut templul lui Solomon.” Niciodată, probabil, de la Alexandru și Cezar, niciun om mare nu a cunoscut mai bine modul în care trebuie să fie impresionată imaginația maselor. Preocuparea sa constantă a fost de a acționa asupra ei. În victoriile sale, în perorațiile sale, în discursurile sale, în toate acțiunile sale. Pe patul de moarte, el a încă mai acționa în acest sens.
Cum poate fi impresionată imaginația mulțimilor? Oricum, niciodată încercând să se acționeze asupra inteligenței și rațiunii, adică prin intermediul demonstrației. Nu prin retorică științifică a reușit Antonie să stârnească poporul împotriva ucigașilor lui Caesar, ci citindu-i testamentul și arătându-i cadavrul.
Tot ceea ce acționează asupra imaginației mulțimilor este sub formă de imagini uimitoare și clare, fără nicio interpretare sau alt acompaniament decât unele fapte minunate sau misterioase: o victorie mare, un mare miracol o crimă mare, o mare speranță. Trebuie să se prezinte lucrurile în ansamblu, și să nu se indice geneza lor. Sute de infracțiuni minore sau mici accidente nu vor acționa deloc asupra imaginației maselor în timp ce o singură crimă mare, un mare accident, o va afecta profund, chiar și cu rezultate infinit mai puțin mortale decât sutele de mici accidente combinate. Epidemia de gripă care a durat câțiva ani și a distrus numai în Paris 5.000 de oameni în câteva săptămâni, a acționat foarte puțin asupra imaginației populare. Acest dezastru veritabil nu este prezentat, într-adevăr, prin nicio imagine vizibilă, doar prin indicații statistice. Un accident care, în loc de cei 5.000 de oameni, a omorât doar 500, în aceeași zi, într-o piață publică, un accident vizibil, căderea Turnul Eiffel, de exemplu, ar fi acționat în schimb foarte puternic asdupra imaginației. Pierderea, de exemplu, probabilă a unui transatlantic presupus de noi ca fiind scufundat pe mare, a lovit profund timp de opt zile, imaginația mulțimilor. Dar statisticile oficiale arată că în același an s-au prăbușit o mie de clădiri mari. Dar de aceste pierderi succesive, deși importante ca și distrugerea vieților și a bunurilor de pe transatlantic, mulțimile nu s-au îngrijorat deloc.
Prin urmare, nu faptele în sine acțio9nează asupra imaginației populare, ci modul în care acestea sunt distribuite și prezentate. Este necesar ca, prin condensarea lor, dacă putem spune așa, să producă o imagine izbitoare, care umple și obsedează mințile. Cine știe arta de a impresiona imaginația mulțimilor cunoaște, de asemenea, și arta de a guverna.
Lasă un răspuns