De la începuturile civilizației mulțimile au fost supuse întotdeauna influenței iluziilor. Creatorilor de iluzii le-au ridicat, mulțimile, cele mai multe temple, statui și altare. Iluziile religioase în trecut, iluziile filosofice și sociale de astăzi, vom găsi în continuare aceste suverane formidabile în fruntea tuturor civilizațiilor care au înflorit în mod succesiv pe planeta noastră. În numele lor s-au construit templele din Caldeea și Egipt, edificiile religioase ale Evului Mediu, care au șocat Europa cu două secole în urmă, și nu există nici măcar una din concepțiile noastre artistice, politice sau sociale care să nu fie puternic amprentată de ele. Omul le răzbește uneori, cu prețul unor turbulențe teribile, dar acestea par să revină mereu. Fără ele nu se putea ieși din barbarismul primitiv, și fără s-ar fi ajuns de unde s-a plecat. Ele sunt umbre goale, fără îndoială; dar acești copii ai viselor noastre au forțat oamenii sa creeze tot ceea ce face splendoarea artelor și măreția civilizațiilor.
„Dacă s-ar distruge, din muzee și biblioteci, și s-ar arunca în stradă toate lucrările și toate monumentele de artă care au inspirat religiile, ce ar mai rămâne din din marile vise umane?” rezuma un scriitor doctrinele noastre. ”Oferirea, oamenilor, a speranțelor și iluziilor fără de care nu pot exista, acesta este scopul zeilor, eroilor și poeților. O perioadă știința a părut să-și asume această sarcină. Dar ceea ce a compromis-o în inimile înfometate de ideal este că ea nu mai îndrăznește să promită și nu știe să mintă.”
Filosofii secolelor trecute s-au dedicat cu fervoare întru distrugerea iluziilor religioase, politice și sociale în care, timp de secole, au trăit părinții noștri. Distrugându-le, au secat sursele de speranță și resemnare. În spatele himerelor jertfite au găsit forțele oarbe și surde ale naturii. Inexorabile și nemiloase.
Cu toate progresele sale, filozofia nu a putut să ofere încă mulțimilor niciun ideal care să poată să le farmece; dar, întrucât mulțimile au nevoie de iluzii cu orice preț, ele se dirijează instinctiv, ca insectele spre lumină, spre cei care le prezintă iluzii. Cel mai mare factor în evoluția popoarelor nu a fost niciodată adevărul, ci eroarea. Dacă socialismul a fost atât de puternic în secolul trecut, aceasta s-a datorat faptului că în acea perioadî a fost singura iluzie vie. În ciuda tuturor demonstrațiilor științifice, aceasta a continuat să crească. Puterea sa s-a datorat în primul rând faptului că a fost apărată de spirite care au ignorat suficient de mult realitățile pentru a îndrăzni să promită cu încredere fericire oamenilor. Iluzia socială domnește astăzi pe toate ruinele îngrămădite din trecut, iar viitorul îi aparține de asemenea. Mulțimile nu au fost niciodată însetate de adevăruri. În fața dovezilor care nu le convin, ele întorc capul, preferând să divinizeze eroarea, dacă eroarea reușește să le seducă. Cine știe să le iluzioneze le va stăpâni ușor; cine va încerca să le ia iluziile va fi întotdeauna victima lor.
Lasă un răspuns