(Protest împotriva imigranţilor în Praga, Rapublica Cehă, https://en.wikipedia.org/wiki/File:Praha,_Nerudova,_protiuprchlick%C3%BD_pochod.jpg)
Simptomele universale, vizibile la toate națiunile, ne sugerează creșterea rapidă a puterii mulțimilor, și nu se întrevede că această putere se va diminua curând. Va trebui să acceptăm aceasta ca un dat.
Orice disertație împotriva acestei idei nu reprezintă decât cuvinte goale. Desigur, este posibil ca această creştere a puterii mulțimilor să marcheye una dintre etapele finale ale civilizațiilor occidentale, o revenire completă la acele perioade de anarhie confuze care par să preceadă întotdeauna nașterea fiecărei societăți noi. Dar cum să o împiedicăm?
Până în prezent, mulţimile au avut un rol foarte clar în toate marile colapsuri ale vechilor civilizații. Într-adevăr, rolul determinant al mulţimilor nu este ceva nou. Istoria ne spune că, atunci când forțele morale pe care se sprijină o civilizatie îşi pierd suportul, dizolvarea finală este realizată de acele mulțimi inconștiente și brutale pe bună dreptate numite barbare. Civilizațiile au fost create și ghidate până în prezent de o aristocrație intelectuală mică, niciodată de mulțimi. Mulțimile au decât puterea de a distruge. Dominarea lor reprezintă întotdeauna o fază a barbarismului. O civilizație implică reguli fixe, disciplină, trecerea de la instinctiv la rațional, previziunea viitorului, un grad ridicat de cultură, condiții pe care mulțimile, lăsate singure, s-au dovedit întotdeauna incapabile să le îndeplinească. Prin puterea lor exclusiv distructivă, ele acționează ca acei microbi care activează dizolvarea organismului debilitat sau a organismelor moarte. Când edificiul unei civilizații este putred, apar întotdeauna masele care o colapsează. Atunci apare rolul lor principal, când, pentru un moment, filozofia numărului pare a fi singura filozofie a istoriei.
Se va întâmpla la fel şi în cazul civilizației noastre? Avem motive de îngrijorare, dar deocamdată nu putem ști cu certitudine.
Oricum, noi trebuie să acceptăm cu resemnare domnia mulțimii, din moment ce mâini imprevizibile au dărâmat în mod succesiv toate barierele posibile.
Aceste mulțimi, de care se vorbeşte atât de mult, le cunoaștem foarte puțin. Psihologi profesioniști, care au trăit departe de ele, le-au ignorat întotdeauna, iar atunci când s-au ocupat de ele aceasta a fost doar din punctul de vedere al crimele pe care le pot comite. Fără îndoială, există mulțimi criminale, dar există și mulțimi virtuoase, mulțimi eroice, și multe alte forme de mulţimi. Crimele mulțimilor este doar un caz special al psihologiei lor, și nu se poate cunoaște constituția mentală a mulțimilor doar prin studierea crimelor lor, aşa cum nu se poate cunoaşte o persoană doar din descrierea viciilor sale.
Traducere de Nicolae Sfetcu
Lasă un răspuns