Potrivit lui A.N. Whitehead, pentru ontologie este utilă distingerea termenilor „realitate” și „actualitate”. În această perspectivă, o „entitate actuală” are un statut filozofic de prioritate ontologică fundamentală, în timp ce o „entitate reală” este una care poate fi reală sau poate deriva realitatea ei din relația ei logică cu o entitate sau entități actuale. De exemplu, o ocazie în viața lui Socrate este o entitate actuală. Dar Socrate, fiind un om, nu face ca ‘omul’ să fie o entitate reală, deoarece se referă indeterminat la multe entități actuale, cum ar fi mai multe ocazii în viața lui Socrate și, de asemenea, la mai multe ocazii în viața lui Alcibiade, și a altora. Dar noțiunea de om este reală; își derivă realitatea din referința sa la acele multe ocazii reale, fiecare dintre ele fiind o entitate actuală. O ocazie actuală este o entitate concretă, în timp ce termeni precum „omul” sunt abstracții din multe entități relevante concrete.
Potrivit lui Whitehead, o entitate actuală trebuie să își câștige statutul filosofic de prioritate ontologică fundamentală prin satisfacerea mai multor criterii filosofice, după cum urmează.
- Nu se poate merge în spatele unei entități actuale, pentru a găsi ceva mai fundamental în fapt sau în eficacitate. Acest criteriu trebuie considerat ca exprimând o axiomă sau o doctrină distinctă postulată.
- O entitate actuală trebuie să fie complet determinată în sensul că nu poate exista o confuzie cu privire la identitatea sa, care să îi permită să fie confundată cu o altă entitate actuală. În acest sens, o entitate actuală este complet concretă, fără potențial de a fi altceva decât ea însăși. Este ceea ce este. Este o sursă de potențialitate pentru crearea altor entități actuale, despre care se poate spune că este o cauză parțială. De asemenea, este concretizarea sau realizarea potențialităților altor entități actuale care sunt cauzele sale parțiale.
- Legătura dintre entitățile actuale este esențială pentru actualitatea lor. În consecință, pentru Whitehead, fiecare entitate actuală are o extensie distinctă și definită în spațiul fizic Minkowski, și astfel este identificabilă în mod unic. O descriere în spațiul Minkowski acceptă descrieri în timp și spațiu pentru anumiți observatori.
- Este o parte a scopului filosofiei unei astfel de ontologii, conform lui Whitehead că entitățile actuale trebuie să fie identice, qua entități actuale; ele ar trebui să satisfacă pe deplin un singur set definit de criterii ontologice de actualitate bine afirmate.
Whitehead a sugerat că noțiunea sa de ocazie a experienței îndeplinește criteriile pentru statutul său ca definiție filosofic preferată a unei entități actuale. Din punct de vedere pur logic, fiecare ocazie a experienței are în deplină măsură caracterele atât a realității obiective cât și subiective. Subiectivitatea și obiectivitatea se referă la diferite aspecte ale unei ocazii de experiență și nu se exclud reciproc.
Exemple de alte propuneri filosofice sau candidați ca entități actuale, în această perspectivă, sunt „substanțele” lui Aristotel, monadele Leibniz și „res verae” a lui Descartes și „stările de lucruri” mai moderne. Substanțele lui Aristotel, precum Socrate, au în spatele lor „substanțe primare” mai fundamentale și, în acest sens, nu satisfac criteriile Whitehead. Whitehead nu este mulțumit de monadele Leibniz ca entități actuale, deoarece acestea sunt „fără ferestre” și nu se provoacă reciproc. „Stările de lucruri” nu sunt adesea definite foarte bine, adesea fără menționarea expresă a prelungirii în spațiul fizic al lui Minkowski; ele nu sunt, prin urmare, neapărat procese de a deveni, ci pot fi, după cum sugerează și numele lor, pur și simplu stări statice într-un anumit sens. Stările de lucruri sunt dependente de detalii și, prin urmare, au ceva în spatele lor. Un rezumat al entității actuale Whitehead este că este un proces de a deveni. Un alt rezumat, referindu-se la legătura cauzală cu alte entități actuale, este că este „toată fereastra”, spre deosebire de monadele fără ferestre ale lui Leibniz.
Această viziune permite entităților filosofice, altele decât entitățile actuale, să existe într-adevăr, dar nu ca fundamentale și primar factuale sau cauzal eficace; ele au existența ca abstracții, cu realitatea derivată doar din referința lor la entități actuale. O entitate actuală whiteheadian are un loc și un timp unic și complet definit. Abstracțiunile albheadice nu sunt atât de strâns definite în timp și loc, iar la extremă, unele sunt entități atemporale și aspațiale, sau „eterne”. Toate abstracțiile au o existență logică sau conceptuală, mai degrabă decât eficace; lipsa lor de timp definit nu le face ireale dacă se referă la entități actuale. Whitehead numește acesta ‘principiul ontologic’.
Ontologie microcosmică
Există o istorie filozofică stabilită și lungă a conceptului de atomi ca obiecte fizice microscopice. Sunt mult prea mici pentru a fi vizibili cu ochiul liber. ABia în secolul al XIX-lea estimările precise ale dimensiunilor atomilor fizici presupuși au început să devină plauzibile. Observația aproape empirică directă a efectelor atomice se datorează cercetării teoretice a mișcării browniene de către Albert Einstein la începutul secolului al XX-lea. Dar chiar și atunci, existența reală a atomilor a fost dezbătută de unii. O astfel de dezbatere ar putea fi numită „ontologie microcosmică”. Aici cuvântul „microcosmos” este folosit pentru a indica o lume fizică a entităților mici, cum ar fi de exemplu atomii.
Particulele subatomice sunt de obicei considerate a fi mult mai mici decât atomii. Existența lor reală sau actuală poate fi foarte dificil de demonstrat empiric. O distincție este uneori trasată între particulele subatomice actuale și virtuale. În mod rezonabil, se poate întreba, în ce sens, dacă există, particule virtuale ca entități fizice? Pentru particulele atomice și subatomice apar întrebări dificile, cum ar fi faptul că posedă o poziție precisă sau un impuls precis? O întrebare care continuă să fie controversată este „la ce fel de lucru fizic, dacă există, se referă funcția undelor mecanice cuantice?”.
Argumentul ontologic
O ontologie poate dovedi existența, natura și atributele lui Dumnezeu? Argumentul ontologic formulat inițial de Anselm de Canterbury se ocupă de fundamentele ontologiei.
Lasă un răspuns