Un rezumat (abstract) este o scurtă prezentare a unui articol de cercetare, teză, recenzie, lucrări de conferință sau orice analiză aprofundată a unui anumit subiect, și este adesea folosit pentru a ajuta cititorul să înțeleagă rapid scopul lucrării. Atunci când este utilizat, un rezumat apare întotdeauna la începutul unui manuscris, acționând ca punct de introducere pentru orice lucrare academică sau cerere de brevet. Serviciile de abstractizare și indexare pentru diverse discipline academice au ca scop compilarea unui corp de literatură pentru acel subiect anume.
Termenii expunere sau sinopsis sunt folosiți în unele publicații pentru a se referi la același lucru pe care alte publicații l-ar putea numi „rezumat”. În rapoartele de management, un rezumat conține, de obicei, mai multe informații (și adesea informații mai sensibile) decât rezumatul.
Scop și limitări
Literatura academică folosește rezumatul pentru a comunica succint cercetări complexe. Un rezumat poate acționa ca o entitate independentă în loc de o lucrare completă. Ca atare, un rezumat este folosit de multe organizații ca bază pentru selectarea cercetărilor care sunt propuse pentru prezentare sub formă de poster, platformă/prezentare orală sau prezentare de atelier la o conferință academică. Majoritatea bazelor de date bibliografice indexează doar rezumate, în loc să furnizeze întregul text al lucrării. Textele complete ale lucrărilor științifice trebuie adesea achiziționate din cauza drepturilor de autor și/sau a taxelor editorului și, prin urmare, rezumatul este un punct de vânzare semnificativ pentru retipărirea sau forma electronică a textului integral.
Rezumatul poate transmite principalele rezultate și concluzii ale unui articol științific, dar articolul cu text integral trebuie consultat pentru detalii despre metodologie, rezultatele experimentale complete și o discuție critică a interpretărilor și concluziilor.
Un rezumat permite să se verifice un număr mare de lucrări dintre cele în care cercetătorul poate avea mai multă încredere că acestea vor fi relevante pentru cercetarea sa. Odată ce lucrările sunt alese pe baza rezumatului, acestea trebuie citite cu atenție pentru a fi evaluate pentru relevanță. În general, există opinia că referințele citate nu trebuie să se bazeze doar pe rezumat, ci pe conținutul unei lucrări întregi.
Potrivit rezultatelor unui studiu publicat în PLOS Medicine, „acoperirea exagerată și inadecvată a rezultatelor cercetării în media de știri” este în cele din urmă legată de raportarea incorectă sau suprainterpretarea rezultatelor cercetării în multe concluzii abstracte. Un studiu publicat în JAMA a concluzionat că „inconsecvențele în datele dintre rezumat și corp și raportarea datelor și a altor informații exclusiv în rezumat sunt relativ comune și o intervenție educațională simplă îndreptată către autor este ineficientă în reducerea acestei frecvențe”. Alte „studii care compară acuratețea informațiilor raportate într-un rezumat al revistei cu cea raportată în textul publicației complete au găsit afirmații care sunt incompatibile cu sau lipsesc din corpul articolului complet”.
Istorie
Istoria abstractizării datează din momentul în care s-a simțit necesar să se sintetizeze conținutul documentelor pentru a face informațiile conținute în ele mai accesibile. În Mesopotamia, la începutul mileniului II î.e.n., anvelopele de lut menite să protejeze documentele cuneiforme închise împotriva falsificării erau înscrise fie cu textul integral al documentului, fie cu un rezumat. În lumea greco-romană, multe texte au fost rezumate: rezumatele operelor non-ficțiune erau cunoscute sub denumirea de epitome, iar în multe cazuri singurele informații despre opere care nu au supraviețuit până la modernitate provin din epitomele lor care au supraviețuit. În mod similar, textul multor piese antice grecești și romane a început cu o ipoteză care a rezumat intriga piesei. Au fost rezumate și documente neliterare: papirusurile Tebtunis găsite în orașul egiptean antic Tebtunis conțin rezumate ale documentelor juridice. În timpul Evului Mediu, paginile textelor savante conțineau rezumate ale conținutului lor ca marginalia, la fel ca și unele manuscrise ale Codului lui Iustinian.
Poate că cea mai timpurie utilizare a rezumatelor pentru a comunica știința a fost de la începutul anilor 1800, când Societatea Regală a publicat „rezumate” care prezintă lucrările prezentate în timpul întâlnirilor. Trei decenii mai târziu, Royal Society a compilat rezumate ale lucrărilor anterioare publicate între 1800 și 1837, în revista Philosophical Transactions a societății, intitulată Abstracts of the Papers Printed in the Philosophical Transactions of the Royal Society of London. Această practică a avut loc și mai târziu au urmat și alte reviste. Poate cel mai vechi exemplu de rezumat legat de același articol datează din lucrarea din 1919 On the Irregularities of Motion of the Foucault Pendulum, publicată în Physical Review, cea mai veche revistă publicată de American Physical Society, iar revista a publicat adesea ulterior rezumate în cadrul volumelor sale.
Drepturi de autor
Rezumatele sunt protejate de legea dreptului de autor la fel cum este protejată orice altă formă de discurs scris. Cu toate acestea, editorii de articole științifice pun în mod invariabil rezumate disponibile gratuit, chiar și atunci când articolul în sine nu este gratuit. De exemplu, articolele din literatura biomedicală sunt disponibile public la MEDLINE, care este accesibil prin PubMed.
Structura
Rezumatul este adesea de așteptat să spună o poveste completă a lucrării, deoarece pentru majoritatea cititorilor, rezumatul este singura parte a lucrării care va fi citită. Ar trebui să permită cititorului să ofere un ”elevator pitch” al întregii lucrări.
Un rezumat academic conturează de obicei patru elemente relevante pentru lucrarea finalizată:
- Orientarea cercetării (enunțarea problemei (problemelor)/decalajul specific în cercetarea/problemele de cercetare existente abordate);
- Metodele de cercetare (cercetare experimentală, studii de caz, chestionare etc.) utilizate pentru rezolvarea problemei;
- Principalele rezultate/concluzii ale cercetării; și
- Principalele concluzii și recomandări (adică modul în care lucrarea răspunde la problema de cercetare propusă).
Poate conține și referințe scurte, deși stilul standard al unor publicații omite referințe din rezumat, rezervându-le pentru corpul articolului (care, prin definiție, tratează aceleași subiecte, dar mai profund).
Lungimea rezumatului variază în funcție de disciplină și de cerințele editorului. Lungimea tipică variază de la 100 la 500 de cuvinte, dar foarte rar mai mult de o pagină și ocazional doar câteva cuvinte. Un rezumat poate avea sau nu titlul secțiunii „rezumat” listat în mod explicit ca antecedent al conținutului. Rezumatele sunt de obicei secționate logic ca o prezentare generală a ceea ce apare în lucrare, cu oricare dintre următoarele subtitluri: Fundal, Introducere, Obiective, Metode, Rezultate, Concluzii. Rezumatele în care aceste subtitluri sunt date în mod explicit sunt adesea numite rezumate structurate. Rezumatele care cuprind un paragraf (fără subtitluri explicite) sunt adesea numite rezumate nestructurate.
Tipuri de rezumate
Informativ
Rezumatul informativ, cunoscut și sub denumirea de rezumat complet, este un rezumat compendios al substanței unei lucrări și al fundalului, scopului, metodologiei, rezultatelor și concluziei acesteia. De obicei, între 100 și 200 de cuvinte, rezumatul informativ rezumă structura lucrării, subiectele sale majore și punctele cheie. În ultimii ani a fost propus un format pentru rapoarte științifice scurte care este similar cu un rezumat informativ. Rezumatele informative pot fi vizualizate ca documente de sine stătătoare.
Descriptiv
Rezumatul descriptiv, cunoscut și sub denumirea de rezumat limitat sau rezumat indicativ, oferă o descriere a ceea ce acoperă lucrarea fără a aprofunda în substanța sa. Un rezumat descriptiv este asemănător cu un cuprins sub formă de paragraf.
Rezumate grafice
La sfârșitul anilor 2000, datorită influenței sistemelor computerizate de stocare și recuperare, cum ar fi Internetul, unele publicații științifice, în primul rând cele publicate de Elsevier, au început să includă rezumate grafice alături de rezumatele textului. Grafica are scopul de a rezuma sau de a fi un exemplu pentru scopul principal al articolului. Nu se dorește să fie un rezumat la fel de exhaustiv ca rezumatul textului, ci mai degrabă se presupune că ar trebui să indice tipul, domeniul de aplicare și acoperirea tehnică a articolului dintr-o privire. Utilizarea rezumatelor grafice a fost în general bine primită de comunitatea științifică. În plus, unele reviste includ și rezumate video și rezumate animate realizate de autori pentru a-și explica cu ușurință lucrările. Mulți editori științifici încurajează în prezent autorii să-și completeze articolele cu rezumate grafice, în speranța că un rezumat vizual atât de convenabil va facilita cititorilor o schiță mai clară a lucrărilor care sunt de interes și va avea ca rezultat o vizibilitate generală îmbunătățită a publicației respective. Cu toate acestea, validitatea acestei ipoteze nu a fost studiată în detaliu, iar un studiu recent care compară statistic publicațiile cu sau fără rezumate grafice cu privire la mai mulți parametri de ieșire care reflectă vizibilitatea nu a reușit să demonstreze eficacitatea rezumatelor grafice pentru a atrage atenția asupra publicațiilor științifice.
Evaluarea calității rezumatului
Pentru a evalua calitatea rezumatului pot fi utilizate diferite metode, de ex. evaluarea de către cititori, liste de verificare (nu sunt necesare în rezumate structurate) și măsuri de lizibilitate (cum ar fi Flesch Reading Ease).
(Include texte traduse și adaptate din Wikipedia de Nicolae Sfetcu)
Lasă un răspuns