Un sistem de partide este un concept în știința politică comparativă referitor la sistemul de guvernare de către partidele politice dintr-o țară democratică. Ideea este că partidele politice au similitudini de bază: controlează guvernul, au o bază stabilă de sprijin popular în masă și creează mecanisme interne pentru controlul finanțării, informațiilor și nominalizărilor.
Conceptul a fost creat de cercetători europeni care studiază Statele Unite, în special James Bryce și Moisey Ostrogorsky, și a fost extins pentru a acoperi alte democrații. Giovanni Sartori a conceput cea mai utilizată metodă de clasificare pentru sistemele de partid. El a sugerat că sistemele de partid trebuie clasificate după numărul de partide relevante și gradul de fragmentare. Sistemele de partid se pot distinge prin numărul efectiv de partide.
Tipuri de sisteme de partide
- Sistem cu un singur partid: un sistem în care un singur partid politic are dreptul de a forma guvernul, de obicei pe baza constituției existente, sau în care un singur partid are controlul exclusiv asupra puterii politice.
- Sistemul partidelor dominante: un sistem în care există „o categorie de partide / organizații politice care au câștigat succesiv victorii electorale și a căror înfrângere viitoare nu poate fi prevăzută sau este puțin probabilă pentru viitorul previzibil”.
- Sistem cu două partide: un sistem în care doar două partide sau alianțe, de obicei plasate de fiecare parte a centrului, au șanse realiste de a forma majoritatea. Alte partide sunt foarte mici sau doar regionale. Exemplu: Statele Unite
- Sistem multipartit: un sistem în care mai multe partide politice au capacitatea de a obține controlul asupra funcțiilor guvernamentale, separat sau în coaliție.
- Sistem nepartinic: un sistem de guvernare sau organizare astfel încât alegeri universale și periodice să aibă loc fără referire la partide politice.
Uniunea Europeana
Două structuri ale sistemului de partide au fost identificate în Parlamentul European de la prima alegere directă universală din 1979, deși principalele grupuri de partid ale UE au rămas aceleași:
- 1979-1994: un sistem împărțit în două blocuri pe dimensiunea stânga / dreapta, blocul de stânga (socialiști, stânga radicală și verzii) opunându-se unui bloc de dreapta (populari, liberali, gauliști și conservatori britanici)
- după 1994: un sistem în care cele trei partide centrale (PPE conservator, PSE socialist și liberalul ALDE) au votat la fel de mult între ele ca și cu aliații lor mai mici, „guvernând” astfel sistemul și confruntându-se cu opoziții diferite din stânga (stânga și verzii europeni și euro-scepticii de stânga) și din dreapta (gaulliști, conservatori britanici, euro-sceptici de dreapta și naționaliști).
Europa Centrală și de Est
Au fost identificate patru sisteme de partid în țările post-comuniste din Europa Centrală și de Est:
- Sistemul I (sfârșitul anilor 1980 – începutul anilor 1990): dominat de opoziția dintre comuniști și anticomunisti, adică susținătorii și opozanții vechiului regim; mișcări spontane de masă formate pe baze idealiste și transformate în „partide umbrelă”
- Sistemul II (începutul anilor 1990): opoziție între câștigători și învinși ai tranziției economice către o economie de piață. Partidele anticomuniste s-au despărțit și au format guverne de coaliție instabile. Multe partide, cu o bază politică îngustă, au crescut
- Sistemul III (sfârșitul anilor 1990): conflictele sociale ale tranziției pieței s-au agravat, iar partidele social-democratice post-comuniste au preluat puterea. Sistemul de partide s-a concentrat, în timp ce volatilitatea electorală a fost extrem de mare
- Sistemul IV (anii 2000): apariția unui sistem de partide relativ stabil și modest concentrat, organizat pe o dimensiune stânga-dreapta, inclusiv partidele post-comuniste. Fragmentarea nu a mai crescut după căderea multor partide social-democratice din guvern.
Lasă un răspuns