Stiluri culturale în arta din Grecia și Roma antică

Figura 4.16 | Acropola din Atena

Am discutat mai devreme despre progresia stilului cultural în Grecia antică din perioada arhaică până în perioada Înaltă Clasică. Aceasta din urmă a fost și epoca în care templul Partenon și celelalte structuri de pe Acropole din Atena au fost reconstruite sau renovate ca o declarație a puterii acelui oraș-stat. (Figura 4.16) Lucrările acestei epoci de vârf artistic se numesc clasice.

Figura 4.17 | Apollo Sauroctonus. Artist: Praxiteles. Credit: Baldiri/Wikimedia Commons. Licență: Domeniu Public

Figura 4.18 | Hercules Farnese. Artist: Glycon of Athens

Prin extensie, lucrările romane antice care au fost create pentru a emula stilul clasic grecesc sunt uneori definite, de asemenea, ca artă clasică. Cu toate acestea, trebuie făcute distincții atente între forma strict clasică, imitativă, și renașterea formei clasice în epocile ulterioare. Examinând în continuare aceste stiluri, să ne uităm mai întâi la ceea ce s-a întâmplat după epoca Înaltă Clasică greacă. Arta în Grecia, în ceea ce sunt numite perioadele clasice târzii (400-323 î.e.n.) și elenistică (323-31 î.e.n.), arată schimbări care se îndepărtează de normele clasice înalte devenind mai dinamice, mai expresive, mai emoționale, mai dramatice. (Figurile 4.17 și 4.18) Adică sunt exagerate într-un fel față de calmul stilului clasic care exprimase valoarea culturală a echilibrului complet atins de „o minte sănătoasă într-un corp sănătos,” un ideal destul de sobru și auto-conținut.

Sursa: Sachant, Pamela; Blood, Peggy; LeMieux, Jeffery; and Tekippe, Rita, „Introduction to Art: Design, Context, and Meaning” (2016). Fine Arts Open Textbooks. 3. https://oer.galileo.usg.edu/arts-textbooks/3, licența CC BY-SA 4.0. Traducere și adaptare Nicolae Sfetcu