Tirania deciziilor mărunte este un fenomen în care o serie de decizii, individual mărunte și nesemnificative ca dimensiune și perspectivă temporală, au ca rezultat cumulativ un rezultat mai mare și semnificativ, care nu este nici optim, nici dorit. Conceptul a fost explorat pentru prima dată într-un eseu cu același nume, publicat în 1966 de economistul american Alfred E. Kahn. Articolul descrie o situație în care o serie de decizii mărunte, individual raționale, pot schimba negativ contextul alegerilor ulterioare, chiar până la punctul în care alternativele dorite sunt distruse ireversibil. Kahn a descris problema ca fiind o problemă comună în economia de piață, care poate duce la eșecul pieței. Conceptul a fost extins de atunci și în alte domenii decât cele economice, cum ar fi degradarea mediului, alegerile politice și rezultatele sănătății.
Un exemplu clasic de tiranie a deciziilor mici este tragedia bunurilor comune, descrisă de Garrett Hardin în 1968 ca o situație în care un număr de păstori pasc vaci pe o pășune comună. Păstorii acționează fiecare în mod independent în ceea ce percep a fi propriul lor interes rațional, în cele din urmă epuizându-și resursele limitate comune, chiar dacă este clar că nu este în interesul pe termen lung al niciunui păstor ca acest lucru să se întâmple.
(Include texte traduse și adaptate din Wikipedia de Nicolae Sfetcu)
Lasă un răspuns