Home » Articole » Articole » Afaceri » Economie » Energia » Transformarea sistemului energetic pentru atenuarea schimbărilor climatice

Transformarea sistemului energetic pentru atenuarea schimbărilor climatice

postat în: Energia 0

Transformarea sistemului energetic (TSE) este un termen larg care semnalează schimbarea structurală în organizarea sistemului energetic și a relațiilor sociale și de putere constituite prin intermediul acestuia. Aici se ia în considerare transformarea determinată de necesitatea de a reduce intensitatea de carbon a sistemului energetic.

Dezbaterea academică se concentrează atât pe ritmul, cât și pe natura tranzițiilor energetice. Ritmul contează, deoarece, după cum notează Agenția Internațională pentru Energie (IEA), deceniul 2020-2030 este o „perioadă critică”, deoarece emisiile totale de CO2 trebuie să scadă cu aproximativ 45% față de nivelurile din 2010 până în 2030 pentru a atinge emisiile nete zero în 2050.

Există două părți în această dezbatere. O parte consideră tranzițiile energetice drept procese lungi și prelungite, care durează decenii sau chiar secole pentru a avea loc. Din această perspectivă, tranzițiile rapide, dacă apar, sunt anomalii, limitate la circumstanțe contextuale unice și greu de replicat. Acest lucru se datorează faptului că dimensiunea sistemelor energetice le face supuse unor dependențe de căi. În plus, complexitatea infrastructurii construite și moștenirile instituționale protejează status quo-ul și „blochează” un sistem energetic dependent de combustibili fosili.

Cealaltă parte susține că „tranzițiile rapide” pot avea loc la diferite scări, implicând combustibili, servicii și dispozitive de utilizare finală. În acest caz, tranzițiile sunt guvernate în mod conștient; datorită globalizării, schimbările care se desfășoară în unele părți ale lumii au efecte secundare importante în alte părți ale lumii; și există un consens politic larg, determinat de imperativele de mediu, cu privire la necesitatea schimbării. Progresele tehnologice permit, de asemenea, economiilor în curs de dezvoltare să facă un salt, evitând dezvoltarea economică intensivă în carbon. În plus, pandemia COVID-19 și planurile de „recuperare ecologică” ar putea declanșa accelerarea ritmului tranziției.

Un al doilea corp de lucrări ia în considerare natura tranzițiilor. Pe scurt, o „tranziție energetică” implică trecerea de la una sau mai multe resurse de energie primară dominante și tehnologiile asociate acestora și factorii primari la altele, deși este important de reținut că sursele de energie cu emisii scăzute de carbon nu au început (încă) să înlocuiască combustibilii fosili în mixul energetic global. O concentrare restrânsă doar asupra surselor de energie, totuși, „maschează dimensiunile sociale și politice a sistemelor energetice în spatele unui strat fals de opțiuni tehnologice limitate”. Mai mult, o astfel de abordare apolitică nu ține cont pe deplin de dinamica spațială sau geografică a tranzițiilor. Literatura despre tranzițiile socio-tehnice (TST), de exemplu, recunoaște și aceste neajunsuri. Cu toate acestea, în ciuda interesului recent pentru putere, politică și ocupație, cercetarea TST rămâne în primul rând preocupată de inovare.

Există, de asemenea, necesitatea de a înțelege schimbările (geo)politice, economice, sociale și culturale care apar în contextul unei tranziții profunde și structurale care, la rândul lor, îi influențează ritmul și extinderea. Modul în care interacționează aceste diferite elemente este cel mai bine surprins de termenul „transformare”; asemănătoare cu schimbările societale profunde care au avut loc odată cu consolidarea economiilor de piață în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea – ceea ce Polanyi (1944) a numit „Marea transformare”. Din această perspectivă, TSE captează, de asemenea, aranjamente instituționale, dimensiuni geopolitice și distribuții inegale de putere care, simultan, se structurează și sunt structurate de traiectoriile istorice și viitoare ale sistemelor energetice. În consecință, tranzițiile cu carbon „scăzut” și „cu conținut ridicat” trebuie luate împreună; și au un impact de anvergură asupra unei varietăți de aspecte ale societății la o varietate de scări, de la global la local.

În concluzie, TSE anunță o „nouă ordine energetică” care reface dimensiunile geopolitice tradiționale ale ofertei și cererii de energie. Prin introducerea „sustenabilității” în aceste tranziții energetice, apar narațiuni noi și conflictuale. În timp ce unii susțin că tranziția către un sistem energetic bazat pe surse regenerabile va duce la apariția unor noi tipuri de conflicte, alții se așteaptă la o scădere a acestor tensiuni. Acest lucru creează spațiu pentru o geopolitică mai critică a TSE.

Sursa: Mathieu Blondeel, Michael J. Bradshaw, Gavin Bridge și Caroline Kuzemko (2020) ”The geopolitics of energy system transformation: A review”, în Geography Compass, 2021;15:e12580. DOI: 10.1111/gec3.12580. Licența CC BY 4.0. Traducere și adaptare: Nicolae Sfetcu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *