Există două școli largi de utilitarism. Potrivit utilitarismului de acțiune, actul corect este actul care produce cele mai bune consecințe. Conform utilitarismului de regulă, regula corectă este regula care produce cele mai bune consecințe. Legea este adesea o instaurare a utilitarismului regulilor: legile sunt alese pentru că aduc cele mai bune consecințe.
Aceste versiuni ale utilitarismului se pot diviza. Uneori, un act va avea în mod clar consecințe mai bune sau nu există consecințe adverse, dar o regulă proscrie acel act.
Principiile sau legile în jurul nediscriminării sunt astfel de exemple. Neluarea în considerație a vârstei avansate sau a dizabilității grave a unei persoane (de exemplu, demența severă) în alocarea resurselor, inclusiv ventilatoarele, ar putea însemna că o altă persoană nu este în măsură să acceseze acele resurse care ar fi obținut un beneficiu mai mare din aceasta, împotriva utilitarismului de acțiune. Cu toate acestea, utilitarismul de regulă ar putea avea, în general, consecințe mai bune dacă regula de nediscriminare are beneficii excesive.
Cele două școli diferite de utilitarism pot fi combinate. Părintele utilitarismului modern, Richard Hare, a susținut că gândirea morală are loc la două niveluri: intuitiv și critic, și că ar trebui să ne deplasăm între acestea în funcție de circumstanțe. La nivel intuitiv, avem multe reguli brute care pot fi dislocate rapid fără reflecție prelungită și solicitantă: nu ucide, nu fura, fii sincer etc. Acestea ne permit să acționăm eficient în viața de zi cu zi. În timpul unei pandemii, medicii și alți decidenți necesită reguli generale. De exemplu, atunci când se confruntă cu mai mulți pacienți simultan în cadrul serviciului de urgență, este important să existe o modalitate de a lua rapid o decizie cu privire la ce pacient să aibă prioritate. Normele de triaj sunt potențial justificate de o formă de utilitarism de regulă care permite luarea de decizii intuitive rapide.
Utilitarismul de „nivel critic” necesită alegerea acțiunii care să maximizeze binele atunci când ne gândim „la rece, calm”, cu toate faptele la îndemână. Hare și-a imaginat un decident care știa perfect rezultatele tuturor opțiunilor disponibile (el l-a numit „arhanghel utilitar”). În situații complexe, în care există timp pentru a face acest lucru, trebuie să încercăm să ne ridicăm la nivelul critic mai reflectorizant și deliberativ și să ne întrebăm ce acțiune ar trebui să susținem. Care este de fapt răspunsul corect? Hare susține că în astfel de situații ar trebui să folosim utilitarismul de acțiune.
Sursa: Julian Savulescu, Ingmar Persson, și Dominic Wilkinson, Utilitarianism and the pandemic, https://doi.org/10.1111/bioe.12771, Creative Commons Attribution License, Traducere de Nicolae Sfetcu
Controversa dintre Isaac Newton și Robert Hooke despre prioritatea în legea gravitației
Una din cele mai disputate controverse privind prioritatea unor descoperiri științifice este cea privind legea gravitației universale, între Isaac Newton și Robert Hooke. În acest eseu extind o lucrare mai veche pe aceeași temă, ”Isaac Newton vs. Robert Hooke în … Citeşte mai mult
De ce (nu) suntem fericiți?
Fericirea este un concept fuzzy. Ea poate fi definită în termeni de a trăi o viață bună sau de a înflori, mai degrabă decât de a experimenta o emoție. Fericirea în acest sens a fost folosită pentru a traduce eudaimonia … Citeşte mai mult
Gravitația
Prezenta lucrare abordează gravitația din punctul de vedere al fizicii fenomenlogice cu accent pe testele gravitaționale, al epistemologiei și metodologiei utilizate de oamenii de știință, și al ontologiei gravitației, spațiului și timpului. Gravitația are un caracter universal, dar puterea sa … Citeşte mai mult
Lasă un răspuns