Teorii demografice: Creșterea zero a populației, Teoria cornucopiană, Teoria tranziției demografice

Creșterea zero a populației

Un cercetător neo-malthusian pe nume Paul Ehrlich a reluat predicțiile lui Malthus în secolul al XX-lea. Cu toate acestea, potrivit lui Ehrlich, mediul, nu în mod specific aprovizionarea cu alimente, va juca un rol crucial în menținerea sănătății populației planetei (Ehrlich 1968). Ideile sale sugerează că populația umană se îndreaptă rapid către colapsul total al mediului, deoarece oamenii privilegiați consumă sau poluează o serie de resurse de mediu, cum ar fi apa și aerul. El a pledat pentru un obiectiv de creștere zero a populației, în care numărul de persoane care intră într-o populație prin naștere sau imigrare să fie egal cu numărul de persoane care o părăsesc prin deces sau emigrare. Deși sprijinul pentru acest concept este mixt, este încă considerat o posibilă soluție la suprapopularea globală.

Teoria cornucopiană

Desigur, unele teorii sunt mai puțin concentrate pe ipoteza pesimistă că populația lumii va face față unei provocări dăunătoare pentru a se susține. Teoria cornucopiană merge pe ideea ca oamenii se vor descurca; afirmând că ingeniozitatea umană poate rezolva orice probleme de mediu sau sociale care apar. Ca exemplu, ea indică problema aprovizionării cu alimente. Dacă avem nevoie de mai multă hrană, susține teoria, oamenii de știință din agricultură își vor da seama cum să o cultive, așa cum o fac deja de secole. La urma urmei, în această perspectivă, ingeniozitatea umană a fost la înălțime de mii de ani și nu există niciun motiv pentru ca acest tipar să nu continue (Simon 1981).

Teoria tranziției demografice

Indiferent dacă luăm în considerare că ne îndreptăm către dezastrul ecologic și sfârșitul existenței umane așa cum o cunoaștem, sau că oamenii se vor adapta întotdeauna la circumstanțe în schimbare, unii sociologi susțin că există modele clare care pot fi observate în creșterea populației. Teoreticienii modernizării susțin că societățile se dezvoltă de-a lungul unui continuum previzibil pe măsură ce evoluează de la neindustrializat la postindustrial. Urmând acest model, teoria tranziției demografice (Caldwell și Caldwell 2006) sugerează că populația ca crește în viitor dezvoltându-se de-a lungul unui model previzibil în patru etape.

În etapa 1, ratele de naștere, deces și mortalitate infantilă sunt toate ridicate, în timp ce speranța de viață este scurtă. Un exemplu al acestei etape este America de Nord din secolul al XIX-lea. Pe măsură ce țările încep să se industrializeze, ele intră în Etapa 2, unde ratele natalității sunt mai mari, în timp ce mortalitatea infantilă și rata mortalității scad. Și speranța de viață crește. Afganistanul se află în acest moment în această etapă. Etapa 3 are loc odată ce o societate este complet industrializată; natalitatea scade, în timp ce speranța de viață continuă să crească. Rata mortalității continuă să scadă. Populația Mexicului este în acest stadiu. În faza finală, Etapa 4, vedem epoca postindustrială a unei societăți. Ratele natalității și mortalității sunt scăzute, oamenii sunt mai sănătoși și trăiesc mai mult, iar societatea intră într-o fază de stabilitate a populației. Populația totală poate chiar să scadă. Suedia și Canada sunt considerate în Etapa 4.

Referințe

• Caldwell, J. C. & Caldwell, B. K., Caldwell, P., McDonald, P.F., & Schindlmayr, T. (2006). Demographic Transition Theory. Dordrecht: Springer.
• Ehrlich, P. R. (1968). The Population Bomb. New York: Ballantine.
• Simon, J. L. (1981). The Ultimate Resource. Princeton, NJ: Princeton University Press.

Sursa: Little, W. (2016). Introduction to Sociology – 2nd Canadian Edition. BCcampus. © 2013 Rice University. Licența CC BY 3.0. Traducere și adaptare Nicolae Sfetcu. © 2024 MultiMedia Publishing. Introducere în sociologie, Volumul 1