Sondaje în cercetarea sociologică

Ca metodă de cercetare, un sondaj colectează date de la subiecții care răspund la o serie de întrebări despre comportamente și opinii, adesea sub forma unui chestionar scris. Sondajul este una dintre cele mai utilizate metode de cercetare sociologică. Formatul standard de sondaj oferă indivizilor un nivel de anonimat în care își pot exprima ideile personale.

(Chestionarele sunt o metodă comună de cercetare. Recensământul populației și locuințelor din România este un exemplu binecunoscut.)

La un moment dat sau altul, toată lumea răspunde la un fel de sondaj. Recensământul populației și locuințelor din România este un exemplu excelent de anchetă la scară largă menită să culeagă date sociologice. Clienții completează, de asemenea, chestionare la magazine sau evenimente promoționale, răspunzând la întrebări precum „Cum ați auzit despre eveniment?” și „Personalul a fost de ajutor?” Probabil că ați ridicat telefonul și ați auzit un apelant care vă cere să participați la un sondaj politic sau un sondaj similar: „Mâncați hot dog? Dacă da, câți pe lună?” Nu toate sondajele ar fi considerate cercetări sociologice. Sondajele de marketing ajută companiile să perfecționeze obiectivele și strategiile de marketing; în general, acestea nu sunt efectuate ca parte a unui studiu științific, adică nu sunt concepute pentru a testa o ipoteză sau pentru a contribui cu cunoștințe în domeniul sociologiei. Rezultatele nu sunt publicate într-un jurnal academic arbitrat unde designul, metodologia, rezultatele și analizele sunt verificate.

Adesea, sondajele de la TV nu reflectă o populație generală, ci sunt doar răspunsuri de la publicul unui anumit spectacol. Sondajele realizate de astfel de programe reprezintă opiniile fanilor, dar nu sunt deosebit de științifice. Un bun contrast cu acestea sunt ratingurile Bureau of Broadcast Measurement (BBM) (acum numite Numeris), care determină popularitatea programelor de radio și televiziune în Canada prin cercetări științifice de piață. Cercetătorii lor cer unui eșantion mare aleatoriu de cetățeni, cu vârsta de 12 ani și peste, să urmărească un jurnal de televiziune sau radio timp de o săptămână, notând orele și radiodifuzorii pe care i-au ascultat sau vizionat. Pe baza acestei metodologii, aceștia sunt capabili să genereze o descriere exactă a preferințelor consumatorilor de media, care sunt utilizate pentru a oferi ratinguri de difuzare pentru posturile de radio și televiziune și pentru a defini caracteristicile audiențelor lor principale.

Sociologii efectuează sondaje în condiții controlate în scopuri specifice. Sondajele adună diferite tipuri de informații de la oameni. Deși sondajele nu sunt grozave pentru a surprinde modul în care oamenii se comportă cu adevărat în situații sociale, ele sunt o metodă excelentă pentru a descoperi cum simt și gândesc oamenii – sau cel puțin cum spun ei că simt și gândesc. Sondajele pot urmări atitudinile și opiniile, preferințele politice, comportamentele individuale cum ar fi somnul, conducerea, dieta sau obiceiurile de a trimite mesaje sau informații concrete, cum ar fi statutul de muncă, veniturile și nivelurile de educație. Un sondaj vizează o anumită populație, persoane care fac obiectul unui studiu, cum ar fi sportivii universitari, studenții internaționali sau adolescenții care trăiesc cu diabet zaharat de tip 1 (debut juvenil).

Majoritatea cercetătorilor aleg să chestioneze un sector mic al populației sau un eșantion: adică un număr gestionabil de subiecți care reprezintă o populație mai mare. Succesul unui studiu depinde de cât de bine este reprezentată o populație de eșantion. Într-un eșantion aleatoriu, fiecare persoană dintr-o populație are aceeași șansă de a fi aleasă pentru studiu. Conform legilor probabilității, eșantioanele aleatoare reprezintă populația ca întreg. Cu cât dimensiunea eșantionului este mai mare, cu atât rezultatele vor fi mai precise în caracterizarea populației studiate. În scopuri practice, totuși, un eșantion de 1.500 de persoane va oferi rezultate acceptabil de precise, chiar dacă populația cercetată a fost întreaga populație adultă a unei țări. De exemplu, un sondaj, dacă este realizat ca o eșantionare aleatorie la nivel național, ar trebui să poată oferi o estimare exactă a opiniei publice, indiferent dacă contactează 1.500 sau 10.000 de persoane.

De obicei, sondajele vor include o cifră care oferă marja de eroare a rezultatelor sondajului. Pe baza probabilităților, aceasta va oferi o gamă de valori în care se va afla valoarea adevărată a caracteristicii populației. Această cifră depinde și de mărimea unui eșantion. De exemplu, un sondaj politic bazat pe un eșantion de 1.500 de respondenți ar putea afirma că dacă mâine ar fi convocate alegeri, unul din partide ar obține 30% din voturi plus sau minus 2,5%, pe baza unui interval de încredere de 95%. Adică, există o șansă de 5% ca votul adevărat să nu se încadreze în intervalul de la 27,5% la 32,5% sau 1 dată din 20 dacă ați efectua sondajul de 20 de ori. Dacă sondajul s-ar baza pe un eșantion de 1.000 de respondenți, marja de eroare ar fi mai mare, plus sau minus 3,1%. Acest lucru este semnificativ, desigur, pentru că dacă susținătorii partidului votează la 30% și susținătorii altui partid la 28%, sondajul ar fi neconcludent despre ce partid este de fapt în frunte în ceea ce privește preferințele reale ale alegătorilor.

Pot apărea probleme de acuratețe sau validitate dacă dimensiunile eșantionului sunt prea mici, deoarece există o șansă mai mare ca dimensiunea eșantionului să nu surprindă distribuția reală a caracteristicilor întregii populații. În eșantioane mici, caracteristicile unor indivizi specifici au o șansă mai mare de a influența rezultatele. Valabilitatea anchetelor poate fi, de asemenea, amenințată atunci când o parte a populației este exclusă din eșantion din greșeală (de exemplu, anchetele telefonice care se bazează pe liniile fixe exclud persoanele care folosesc doar telefoane mobile) sau când există o rată de răspuns scăzută. Există, de asemenea, o întrebare despre ce anume este măsurat de sondaj. La alegerile anterioare, de exempli, sondajele au constatat că unul din partide a avut cel mai mare sprijin popular, dar în ziua alegerilor mulți oameni care au spus că vor vota acel partid nu l-au votat, ceea ce a dus la un guvern cu majoritate diferită.

După selectarea subiecților, cercetătorul dezvoltă un plan specific pentru a pune o listă de întrebări standardizate și a înregistra răspunsurile. Este important să informeze în avans subiecții despre natura și scopul studiului. Dacă sunt de acord să participe, cercetătorii le mulțumesc subiecților și le oferă șansa de a vedea rezultatele studiului dacă sunt interesați. Cercetătorii prezintă subiecților un instrument sau un mijloc de culegere a informațiilor. Un instrument comun este un chestionar scris structurat în care subiecții răspund la o serie de întrebări stabilite. Pentru unele subiecte, cercetătorul poate pune întrebări cu răspunsuri de da sau nu sau cu răspunsuri multiple, permițând subiecților să aleagă răspunsuri posibile la fiecare întrebare.

Acest tip de date cantitative — cercetări colectate sub formă numerică, care poate fi numărată — sunt ușor de tabelat. |Se numără răspunsurile „da” și „nu” sau se tabelează scalele răspunsurilor „total de acord”, „de acord”, „nu sunt de acord” etc. și se înregistrează în procente. Totuși, acesta este și principalul dezavantaj al chestionarelor: artificialitatea lor. În viața reală, rareori există răspunsuri fără ambiguitate, gen da sau nu. Chestionarele pot pune, de asemenea, întrebări mai complexe, cu răspunsuri mai complexe, dincolo de da, nu, de acord, total de acord sau altă opțiune de lângă o casetă de selectare. În acele cazuri, răspunsurile sunt subiective, variind de la persoană la persoană. Cum plănuiți să vă folosiți studiile universitare? De ce urmăriți Guvernul României pe Twitter? Aceste tipuri de întrebări necesită răspunsuri scurte la eseuri, iar participanții care doresc să își facă timp pentru a scrie acele răspunsuri vor transmite informații personale despre convingerile, opiniile și atitudinile lor.

Unele subiecte care reflectă perspective subiective interne sunt imposibil de observat direct. Uneori pot fi sensibili și dificil de discutat sincer într-un forum public sau cu un străin. Oamenii sunt mai predispuși să împărtășească răspunsuri sincere dacă pot răspunde la întrebări în mod anonim. Acest tip de informații sunt date calitative — rezultate care sunt subiective și adesea bazate pe ceea ce este experimentat într-un cadru natural. Informațiile calitative sunt mai greu de organizat și de tabelat. Cercetătorul va avea o gamă largă de răspunsuri, dintre care unele pot fi surprinzătoare. Beneficiul opiniilor scrise este totuși bogăția de materiale pe care le oferă.

Un interviu este o conversație unu-la-unu între cercetător și subiect și este o altă modalitate de a efectua sondaje pe un subiect. Interviurile sunt similare cu întrebările cu răspuns scurt din sondaje, prin aceea că cercetătorul adresează subiecților o serie de întrebări. Ele pot fi cantitative dacă întrebările sunt standardizate și au răspunsuri cuantificabile numeric: Sunteți angajat? (Da=0, Nu=1); Pe o scară de la 1 la 5, cum ați descrie nivelul dvs. de optimism? Ele pot fi, de asemenea, calitative dacă participanții sunt liberi să răspundă după cum doresc, fără a fi limitați de alegeri prestabilite. În conversația dus-întors a unui interviu, un cercetător poate cere clarificări, poate petrece mai mult timp pe un subiect secundar sau poate pune întrebări suplimentare. Într-un interviu, un subiect se va simți în mod ideal liber să se deschidă și să răspundă la întrebări care sunt adesea complexe. Nu există răspunsuri corecte sau greșite. Subiectul poate nici măcar să nu știe cum să răspundă sincer la întrebări. Întrebări precum „Cum v-a influențat viziunea societății despre consumul de alcool decizia de a bea sau nu prima înghițitură de alcool?” sau „Ai simțit că divorțul părinților tăi va pune un stigmat social asupra familiei tale?” implică atât de mulți factori încât răspunsurile sunt greu de clasificat. Un cercetător trebuie să evite direcționarea sau determinarea subiectului să răspundă într-un mod specific; în caz contrar, rezultatele se vor dovedi a fi nesigure. Evident, niciun interviu sociologic nu trebuie să fie un interogatoriu. Cercetătorul va beneficia de pe urma câștigării încrederii unui subiect prin empatizarea sau compasiune față de un subiect și ascultând fără judecată.