Panelul Interguvernamental pentru Schimbări Climatice (IPCC) a organizat multe dintre riscurile schimbărilor climatice în cinci „motive de îngrijorare.” Motivele de îngrijorare arată că aceste riscuri cresc odată cu creșterea temperaturii medii globale a Pământului ( adică încălzirea globală). Cele cinci motive de îngrijorare ale IPCC sunt: amenințările la adresa speciilor pe cale de dispariție și a sistemelor unice, daunele provocate de fenomene climatice extreme, efectele care impactează cel mai mult țările în curs de dezvoltare și pe cei săraci din toate țările, impactul global (adică diverse măsurători ale totalului social, economic și impactul ecologic), și evenimentele de mare impact la scară mare. Cele cinci motive de îngrijorare sunt descrise mai detaliat mai jos. Următoarele descrieri se bazează pe informațiile din cel de-al treilea raport de evaluare (TAR) și cel de-al patrulea raport de evaluare (AR4) al IPCC, publicate în 2001 și, respectiv, 2007.
Sisteme unice și amenințate
Sistemele unice sunt limitate la o gamă geografică relativ îngustă, dar pot afecta alte entități dincolo de aria lor (Smith et al., 2001). Sistemele unice pot fi fizice (de exemplu, ghețarii tropicali), biologice (de exemplu, recifele de corali) sau umane (de exemplu, comunitățile indigene). IPCC (2007) a evidențiat dovezi ale impactului observat asupra sistemelor unice și vulnerabile, impactul estimat a fi mai mare la niveluri mai mari de încălzire. Exemple de impacturi proiectate au inclus riscul de dispariție a speciilor, albirea coralilor și mortalitatea și creșterea vulnerabilității comunităților indigene din Arctica și pe insulele mici.
Frecvența și severitatea evenimentelor climatice extreme
Cu mare încredere (a se vedea Nota), Smith et al. (2001) au concluzionat că o creștere mică a temperaturii medii globale (până la 2 °C peste nivelul temperaturii medii globale din 1990) ar avea ca rezultat o creștere a frecvenței și amplitudinii multor evenimente climatice extreme. Niveluri mai ridicate de încălzire ar fi asociate cu creșteri suplimentare ale frecvenței și amplorii evenimentelor extreme. Exemple de evenimente extreme includ inundații, deficit de umiditate a solului, furtuni tropicale și alte furtuni, temperaturi anormale și incendii. IPCC (2007) a subliniat dovezi ale unei vulnerabilități mai mari la evenimente extreme decât se estimase anterior în TAR.
Distribuția globală și echilibrul impacturilor
Impactul schimbărilor climatice nu va afecta pe toată lumea în mod egal (Smith et al., 2001). Unele persoane, sectoare, sisteme și regiuni vor fi mai puțin afectate sau chiar vor beneficia de schimbări. În general, țările în curs de dezvoltare sunt expuse unui risc mai mare de efecte negative ale schimbărilor climatice decât țările dezvoltate (IPCC, 2001). IPCC (2007) a găsit dovezi sporite că unele grupuri, cum ar fi cei săraci și cei în vârstă, sunt mai vulnerabile la schimbările climatice decât altele. Această concluzie se aplică celor care trăiesc atât în țările dezvoltate, cât și în cele în curs de dezvoltare.
Impactul economic și ecologic total
Acest motiv de îngrijorare încearcă să reflecte efectul general (sau agregat) economic și ecologic al schimbărilor climatice (Smith et al., 2001). Agregarea impacturilor necesită judecăți de valoare făcute de autorul studiului cu privire la importanța diferitelor efecte ale schimbărilor climatice care apar în diferite regiuni și în momente diferite. În funcție de aceste alegeri, agregarea poate fi considerată controversată (Banuri și colab., 1996:98-99). Un alt exemplu de posibilă controversă este cumularea efectelor benefice asupra climei într-o regiune, compensând efectele negative asupra climei din altă regiune (Smith et al., 2001).
Cea mai comună măsură agregată a impactului este banii. Monetizarea impacturilor este potrivită pentru efectele schimbărilor climatice care au un efect asupra piețelor economice, de exemplu, asupra agriculturii, dar este mai puțin potrivită pentru efectele care nu au în mod clar o valoare de piață, adică impacturi „non-piață” ( Smith și colab., 2001). Exemple de impact non-piață includ efectele schimbărilor climatice asupra ecosistemelor și sănătății umane. Măsurile alternative ale impactului agregat includ numărul de persoane afectate, modificarea productivității primare nete și numărul de sisteme care suferă modificări.
Cu o încredere medie, Smith et al. (2001) au concluzionat că produsul intern brut (PIB) mondial s-ar modifica cu plus sau minus câteva procente pentru o creștere mică a temperaturii medii globale (până la aproximativ 2 °C peste nivelul temperaturii din 1990). Cu o încredere scăzută, efectele agregate non-piață au fost estimate a fi negative pentru o creștere mică a temperaturii. În viziunea lui Smith et al. (2001), majoritatea oamenilor din lume ar fi afectați negativ de o creștere mică până la medie a temperaturii (până la aproximativ 2-3 °C peste nivelul temperaturii din 1990). Majoritatea studiilor evaluate de Smith et al. (2001) au proiectat pierderi nete în creștere în PIB-ul mondial pentru temperaturi mai ridicate. Studii mai recente evaluate de Schneider et al. (2007) au fost în concordanță cu aceste constatări.
Risc de tranziții ireversibile la scară largă și abrupte
Sistemele pot răspunde într-un mod neregulat, discontinuu, brusc și imprevizibil la schimbările climatice (Smith et al., 2001). Acest lucru se poate aplica sistemelor fizice, biologice și umane. Înregistrările disponibile ale variabilității climatice, de exemplu, dezvăluie fluctuații bruște ale variabilelor cheie la toate scalele de timp. Unele modificări ale sistemelor pot fi „ireversibile”. Unele modificări ireversibile pot fi reversibile pe perioade lungi de timp, de exemplu, topirea parțială a calotei de gheață Groenlandei (IPCC, 2001d:93). Alte modificări pot fi intrinsec ireversibile, de exemplu, dispariția speciilor.
Uneori, cuvântul „singularitate” este folosit pentru a descrie un sistem care se comportă într-un mod neregulat și imprevizibil. Singularitățile ar putea duce la efecte rapide, mari și neașteptate ale schimbărilor climatice la scară locală, regională și globală (Smith et al., 2001). Anticiparea și adaptarea la astfel de evenimente și impactul acestora ar fi mult mai dificilă decât răspunsul la schimbările climatice „line”. Exemple de singularități la scară largă includ:
- posibila oprire bruscă a circulației de inversare a Atlanticului Meridional,
- o eliberare mare și rapidă de metan în atmosferă
- topirea straturilor de gheață din Groenlanda și Antarctica de Vest.
Pe baza dovezilor „vagi” pe care le-au evaluat, Smith et al. (2001) au ajuns la concluzia că efectele discontinue ale schimbărilor climatice pe scară largă au fost puțin probabile sub 2 °C (peste nivelurile din 1990). S-a considerat că discontinuitățile la scară largă ar putea fi „relativ plauzibile” pentru o încălzire susținută de 8-10 °C (peste nivelurile din 1990). Pe baza setului relativ restrâns de investigații pe care le-au evaluat, încălzirea de 4-5 °C a fost considerată a fi intervalul de temperatură în care ar putea începe să apară discontinuități la scară largă. Rata de încălzire a fost, de asemenea, privită ca fiind importantă în determinarea unui astfel de interval de temperatură. IPCC (2001) a observat că riscul acestor evenimente a fost în mare parte necuantificat. Riscul a fost definit ca produsul dintre probabilitățile acestor evenimente și amploarea consecințelor acestora.
Diagrama „Burning embers”
Diagrama opusă, numită uneori diagrama „burning embers” (”jar aprins”), este adaptată din cel de-al treilea raport de evaluare. Diagrama se bazează pe cele cinci motive de îngrijorare. AR4 a furnizat o actualizare scrisă pentru fiecare dintre motivele de îngrijorare, dar nu a actualizat diagrama. O actualizare a diagramei a fost furnizată ulterior de un grup de autori IPCC (Smith et al., 2009). Acești autori au fost responsabili pentru scrierea capitolului din AR4 care conține actualizarea scrisă a motivelor de îngrijorare. Revizuirea lor a diagramei a fost publicată independent de procesul IPCC și a apărut în revista științifică Proceedings of the National Academy of Sciences of the United States of America. Revizuirea arată riscuri crescute în toate cele cinci motive de îngrijorare.
Nota
Sunt date niveluri de încredere pentru unele dintre concluziile TAR. Aceste niveluri de încredere au reprezentat gradul de credință în rândul autorilor TAR în validitatea unei anumite concluzii. Nivelurile de încredere au fost atribuite pe baza judecății colective de experți ale autorilor cu privire la dovezile observaționale, rezultatele modelării și teoria pe care au examinat-o. În TAR sunt utilizate cinci niveluri de încredere (White și colab., 2001):
- Foarte mare = 95% sau mai mult
- Ridicat = 67-95%
- Medie = 33-67%
- Scăzut = 5-33%
- Foarte scăzut = 5% sau mai puțin
(Include texte traduse și adaptate din Wikipedia de Nicolae Sfetcu)
Lasă un răspuns