Dacă vrem să studiem cum ar trebui să raționăm (normativ), ar trebui să începem prin a ne uita la modul principal în care raționăm (descriptiv): prin utilizarea argumentelor. Pentru a dezvolta o teorie a raționamentului bun, vom începe cu o relatare a ce este un argument și apoi vom continua să vorbim despre ce constituie un argument „bun”.
- Argumentele sunt un set de afirmații (premise și concluzie).
- Premisele oferă dovezi, motive și temeiuri pentru concluzie.
- Concluzia este ceea ce se argumentează.
- Un argument încearcă să stabilească o legătură logică între premise și concluzie.
- Și făcând acest lucru, argumentul exprimă o inferență: un proces de raționament de la adevărul premiselor la adevărul concluziei.
Premise: Premisele (pot fi una sau mai multe) sunt afirmațiile oferite în sprijinul concluziei. Premisele întruchipează, de asemenea, motivele sau faptele care oferă dovezi pentru credibilitatea concluziei.
Concluzie: Concluzia este afirmația pentru care se argumentează.
Exemplu: Lumea se va sfârși pe 6 august 2045. Știu asta pentru că tata mi-a spus asta și tatăl meu este deștept.
În acest caz, concluzia este prima propoziție („Lumea se va sfârși…”); premisele (oricât de dubioase) sunt dezvăluite în a doua propoziție („Știu asta pentru că…”).
Sursa: Brian Kim, Critical Thinking, licența CC BY 4.0. Traducere și adaptare: Nicolae Sfetcu. © 2022 MultiMedia Publishing, Gândirea critică, volumul 1
Lasă un răspuns