(Un creion parțial imersat într-un pahar de apă oferă un exemplu simplu de iluzie naturală.)
Argumentul iluziei este un argument pentru existența datelor senzoriale. Este prezentat ca o critică a realismului direct. Iluziile care apar în mod natural demonstrează cel mai bine punctele argumentului; un exemplu notabil este cel cu privire la un băț: am un băț, care mi se pare drept, dar când îl țin sub apă, pare să se îndoaie și se denaturează. Știu că bățul este drept și că flexibilitatea aparentă este rezultatul faptului că el este văzut prin apă, totuși nu pot schimba imaginea mentală pe care o am despre băț ca fiind îndoit. Deoarece bățul nu este de fapt îndoit, aspectul său poate fi descris ca o iluzie. Mai degrabă decât perceperea directă a bățului, ceea ce ar implica faptul că îl vedeam așa cum este cu adevărat, în schimb îl percepem în mod indirect, printr-o imagine sau un „dat senzorial”. Această reprezentare mentală nu ne spune nimic despre proprietățile adevărate ale bățului, care rămân inaccesibile pentru noi.
Într-un astfel de caz, cum se poate spune că suntem siguri de forma reală dreaptă a bățului? Dacă tot ceea ce percepem este un dat senzorial, atunci forma reală dreaptă a bățului este la fel de probabil să fie falsă ca aspectul acestuia îndoit când e pe jumătate sub apă. Prin urmare, arată argumentul, nu putem dobândi nicio cunoaștere despre băț, deoarece percepem doar un dat senzorial, și nu bățul în sine. Acest argument a fost susținut de A. J. Ayer (The Foundations of Empirical Knowledge, New York, Macmillan, 1940).
Lasă un răspuns