Profesorul Robert Neild de la Colegiul Trinit, Universitatea Cambridge, dezvolză pe larg impactul pe care l-a avut războiul rece prin încurajaraea sau exacerbarea corupţiei în ţările în curs de dezvoltare:
Multe operațiuni militare sub acoperire și deschise occidentale au fost motivate, în parte cel puțin, de punctul de vedere, care afost mult exagerat din teamă, că aprovizionarea Occidentului cu materii prime și petrol era amenințată de intruziunea comunist în țările lumii a treia. Un sentiment de vulnerabilitate era de înțeles. Uniunea Sovietică … poate să îşi asigure în mare parte singură resursele …; Occidentul, din nevoia de a creşte aprovizionarea pentru producția industrială în creștere, a depins foarte mult de importurile din țările lumii a treia …. Guvernele occidentale au folosit diplomație plus operațiunile militare evidente și secrete pentru a contracara comuniștii. Între timp, firmele occidentale au plătit conducători pentru a obține concesii pentru a extrage petrol și minerale.
Obținerea de concesii de petrol și minerale s-a realizat întotdeauna prin folosirea de mită, comisioane, cadouri, și favoruri, și rămâne așa şi în prezent, deoarece există încă foarte mare locuri de concesionat cu profituri excepționale … . În al treilea rând guvernele lumii rareori folosesc licitații [pentru concesiune, care, atunci când o fac corect, elimină posibilitatea cumpărătorului de a mitui vânzătorii]. Ele vând de obicei concesii prin negociere, pentru care există câteva motive bune. Este de multe ori necesar, pentru compania străină care cumpără o concesie, să construiască infrastructura, cum ar fi porturi, conducte, drumuri şi reşedinţe speciale pentru personalul lor; pentru a face acest lucru rentabil, trebuie concesionat companiei străine un câmp întreg de petrol sau de resurse minerale, fără a mai fi împărțit între mai mulți concurenți; astfel acea societate, care va deveni sursa de venituri naţionale semnificative, poate dominante, va dobândi putere economică substanțială vis-à-vis de guvern. Prin urmare considerente strategice și diplomatice intră în calcul: guvernul va dori să dea de concesiunea unei companii susținută de guvern care se crede că va fi de ajutor în relațiile internaționale și în furnizarea )acolo unde este cazul) de arme şi mercenari. Dar …. aşa apare şi perspectiva mitei. Cei care conduc un guvern care are de vândut o concesiune ştiu că negocierea creează un stimulent puternic pentru potențialii cumpărători să le ofere mită: ei vor ști acest lucru din punctul de vedere al cumpărătorilor, că o sumă care va adăuga doar un procent mic la, să zicem, o afacere de miliarde de dolari, va fi plătită, pentru a obţine concesiunea. Odată negocierile adoptate ca mijloc de alocare de concesii, stimulentul dominant este pentru ofertanți de a se angaja în mod competitiv în oferta de mită pentru conducătorii locali și decidenţi.
– Robert Neild, Corupția publică; Partea întunecată a evoluției sociale (Londra: Anthem Press, 2002), pp 136-137
Dar Neild consideră că aceeași atitudine a afectat şi comportamentul politic intern în țările bogate. De interes special pentru Neild în acest sens este
tendința aparentă de luare de mită, care este amplificată în afacerile de căutare de concesiuni a resurselor și vânzarea de arme, pentru a deveni un obicei secret al firmelor occidentale și politicienilor, care infecteaza comportamentul lor politic intern. În acest sens au existat dovezi considerabile în scandaluri care au avut loc recent în Marea Britanie, Franța și Germania …. Le Monde a publicat un editorial comentând afacerile şi corupţia companiei franceze Elf Aquitaine:
Pentru prea mult timp politica franceză în Africa nu a fost nici morală, nici eficientă.
… Ar fi greșit să negăm că fenomenul corupției este indispensabil în obținerea de concesiuni de foraj, dar asta nu înseamnă că nu ar trebui să încercăm să-l oprim. M. Tarallo [un senior Elf Manager] are, din păcate, dreptate atunci când spune că toate companiile petroliere o folosesc … Dar păcatele altora nu absolvă Elf. La care s-a adăugat faptul că … Elf a folosit banii pentru a menţine dictatorii la putere, al căror scop principal a fost nu dezvoltarea țării lor, ci îmbogățirea lor personală. În schimb, Parisul ar putea conta pe sprijinul lor în luptele sale diplomatice, și ar putea oferi piețe captive pentru firmele franceze …
Acest „neo-colonialism”, a fost practicat în timpul președinției generalului de Gaulle și a fost menținut de către guvernele ulterioare, indiferent de partid …
Aspectul general actual nu este glorios. O fostă putere colonială a predat corupția clienţilor săi africani care au dorit să îmveţe aceste practici – și ei au recompensat la rândul lor prietenii lor din Paris …
… Într-un caz, cel puțin, lipsa de resurse naturale a fost aparent un stimulent pentru politicile anticorupție: conducătorul suprem din Singapore, Lee Kuan Yew, a spus că i-a fost greu să corupă, deoarece țara sa mică, fără resurse naturale, trebuie să se bazeze doar pe bunul său renume pentru a rămâne un centru de servicii bancare și produse tehnologice.
– Robert Neild, Corupția publică; Partea întunecată a evoluției sociale (Londra: Anthem Press, 2002), pp 138
Lasă un răspuns