Broasca țestoasă

Ion, Petre și Paul s-au la cursele de cai cu părinții lor. Au văzut cum alergau caii, și s-au distrat mult.

Odată ajuns acasă, Ion le zise fraților săi:

”Ce-ar fi dacă am organiza și noi curse?”

”Dar nu avem cai”, răspunse Petre.

”Ce contează? Fiecare dintre noi avem o broască țestoasă, broaște țestoase pot alerga la fel de bine ca și caii; mai lent, asta-i singura diferență.”

Fiecare copil a plecat să-și aducă broasca țestoasă. Apoi au ales trei melci frumoși, ca jockey.

Ion a adus cutia lui de culori, și a pictat pe fiecare melc o vestă diferită, una galbenă, una roșie, una verde.

De asemenea, a vrut să le facă și căști. Dar melcii au spus:

”Nu, mulțumesc”, și și-au retras coarnele.

Cei trei copii pregătit o pistă în grădină, cu marcaje la finiș, și o tribună cu trandafiri și garoafe, care erau doamnele elegante.

Apoi au aliniat cele trei broaște țestoase cu trei melci pe ele, iar Ion a dat semnalul de plecare.

Dar, vai! niciuna dintre cele trei țestoase nu s-au mișcat.

Atunci Petre a alergat să-și caute toba, și Paul gâdila cozile țestoaselor cu nuiele.

Țestoasele s-au decis în cele din urmă să se urnească. Dar, în loc să meargă drept înainte, o luau la dreapta sau la stânga, și șestoasa lui Paul chiar s-a întors.

Atunci lui Ion îi veni o idee:

”Ce-ar fi dacă am pus salată în loc de marcaje!”

Și imediat, la finișul pistei, copiii au plantat trei salate frumoase.

Când au văzut broaștele țestoase aceste legume apetisante, au luat-o din loc de la sine, și cea a lui Ion mergea atât de repede încât jocheul ei, vreau să spun melcul ei, a căzut la pământ.

Ea a ajuns prima la finiș; și, drept recompensă, i-au dat să mănânce marcajele, vreau sa spun salatele, și chiar și trandafirii și garoafele din tribună, care întruchipau doamnele elegante.

Traducere de Nicolae Sfetcu din ABC Petits Contes, de Jules Lemaître