Contextul narativ în artă

Charles Demuth (1883-1935, SUA) a pictat Figura 5 din aur în 1928. (Figura) Demuth l-a întâlnit pe poetul și medicul William Carlos Williams la pensiunea în care locuiau amândoi în Philadelphia în timp ce studiau la Academia de Arte Frumoase din Pennsylvania. Pictura lui Demuth face parte dintr-o serie de portrete ale prietenilor, care aduc un omagiu lui Williams și poemului său din 1916 „Marea Cifră”:

”Printre ploaie și lumini am văzut cifra 5 din aur pe o mașină de pompieri roșie deplasându-se în grabă nebăgată în seamă cu zgomote de gong în urletele de sirene și roțile huruind prin orașul întunecat.”

(Am văzut cifra 5 din aur. Artist: Charles Demuth. Credit: Muzeul Met/Wikimedia Commons, licență: Domeniul public)

Williams a descris inspirația pentru poemul său ca pe o întâlnire cu o mașină de pompieri, în timp ce acesta se plimba cu zgomot pe străzile din New York, trezindu-l brusc din gândurile sale până la o conștientizare tulburătoare a ceea ce se petrecea în jurul lui.

Demuth a ales să picteze portretul lui Williams nu ca o asemănare, ci cu referiri la prietenul său, poetul. Liniile diagonale întunecate, umbrite, care radiază din centrul picturii sale, punctate de cercuri albe strălucitoare, surprind zgomotul mașinii pline însoțit de zgomotul clopotelor. Bătăile accelerate ale cifrei 5 reflectau bătăile inimii lui Williams în timp ce acesta a tresărit. A fost vederea numărului din aur de care Williams a fost conștient pentru prima dată la fața locului, iar Demuth folosește 5 pulsatoriu pentru a-și portretiza în mod simbolic prietenul, înconjurat de un val de roșu strălucitor ca sângele, cu numele său, Bill, deasupra, ca un neon roșu intermitent.

Pentru Demuth, acea legătură dintre prietenul său și poezia lui ne-a spus mult mai multe despre cine era Williams decât aspectul său fizic. Un portret tradițional ne-ar arăta cum arăta Williams, dar Demuth a vrut să împărtășească privitorului experiența poemului pe care artistul l-a identificat îndeaproape cu prietenul său, astfel încât să avem o înțelegere interioară și mai profundă a poetului. Demuth ne-a oferit interpretarea lui personală a lui Williams prin povestea, narațiunea, pe care ne-o spune cu ajutorul „Marii Cifre”.

Georgia O’Keeffe ne oferă un portret al peisajului american într-un mod similar în pictura ei Craniul de vacă: roșu, alb și albastru din 1931. (Cow’s Skull: Red, White, and Blue, Georgia O’Keeffe: http://www.metmuseum.org/collection/the-collection-online/search/488694) De-a lungul secolului al XIX-lea și în primele decenii ale secolului XX, majoritatea artiștilor au înfățișat pământul american prin munți și păduri, terenuri agricole și prerii, râuri și cascade: întinderi vaste, înălțimi imense, recompense, varietate și măreție ale continentului aparent nesfârșit. În această pictură, totuși, O’Keeffe a ales să înfățișeze frumusețea Statelor Unite nu prin pajiștile fertile sau vârfurile stâncoase, ci prin austeritatea și simplitatea deșertului din sud-vestul american pe care ajunsese să le aprecieze, așa cum este simbolizat de liniile ascuțite ale unui craniu de vacă albite, plasate pe roșu și albastru patriotic.

O’Keeffe s-a născut în 1887 lângă Sun Prairie, Wisconsin. După ce a studiat arta și a lucrat ca profesor de artă în mai multe zone ale Statelor Unite, inclusiv Chicago, Illinois, Amarillo, Texas și Columbia, Carolina de Sud, O’Keeffe s-a mutat în New York City în 1918.

Alfred Stieglitz (1864-1946, SUA), un fotograf, editor și proprietar de galerie de artă, care a contribuit la a ajuta publicul să aprecieze arta modernistă europeană și americană din această țară în primele decenii ale secolului al XX-lea, expuse desenele lui O’Keeffe din galeria lui 291 în 1917. În anul următor, ea a acceptat oferta lui de sprijin pentru a se putea dedica picturii cu normă întreagă. După mai bine de zece ani petrecuți în New York, înfățișând străzi și clădiri ale orașului și la casa familiei Stieglitz de pe Lacul George din nordul statului New York, O’Keeffe a decis să petreacă vara anului 1929 cu prietenii în Santa Fe și Taos, New Mexico.

Pictat după acea călătorie, Craniul de vacă: roșu, alb și albastru îl arată pe artist oferind un contrast cu vederile tradiționale și populare ale peisajului. Ea invită spectatorul să contemple modul în care natura poate fi descurajantă și neprimitoare și să-și amintească puterea de piatră a pionierilor care s-au mutat și s-au stabilit în clima și terenul pretențios din sud-vest. Asprimea acelei vieți poate fi văzută în liniile zimțate de os așchiat din craniu, o amintire a morții inevitabile – asemănătoare cu o piesă de vanita olandeză din secolul al XVII-lea, cum ar fi Vaza cu flori a lui de Heem. Dar, craniul era și un obiect care reprezenta viața pentru O’Keeffe:

„Pentru mine [craniile] sunt la fel de frumoase ca orice altceva. Pentru mine, ele sunt în mod ciudat mai vii decât animalele care se plimbă prin jur… Oasele par să se taie brusc în centrul a ceva care este viu în deșert, chiar dacă este vast, gol și de neatins – și nu cunoaște nicio bunătate cu toată frumusețea lui.” (3)

Nota

(3) Georgia O’Keeffe, “Despre mine” în Georgia O’Keeffe: Expoziție de uleiuri și pasteluri (New York: An American Place: 1939).

Sursa: Sachant, Pamela; Blood, Peggy; LeMieux, Jeffery; and Tekippe, Rita, „Introduction to Art: Design, Context, and Meaning” (2016). Fine Arts Open Textbooks. 3. https://oer.galileo.usg.edu/arts-textbooks/3, licența CC BY-SA 4.0. Traducere și adaptare Nicolae Sfetcu