Sponsorizarea se face în baza unei înţelegeri, denumite “contract”, între cele două părţi, denumite “sponsor” şi “beneficiar”. În contract se vor menţiona, obligatoriu, conform Legii nr. 32/1994, obiectul, valoarea şi durata contractului, drepturile şi obligaţiile părţilor.
Spre deosebire de contractul de sponsorizare, care prevede drepturi şi obligaţii de ambele părţi, actul de mecenat nu conţine nici o condiţie sau obligaţie pentru beneficiar; aşadar mecenatul este, din punct de vedere juridic, un act unilateral, deşi, formal, el trebuie acceptat de beneficiar.
De reţinut că, spre deosebire de contractul de sponsorizare care este un act încheiat prin voinţa părţilor (“sub semnătura privată”, nefiind deci necesară autentificarea), actul de mecenat trebuie încheiat în faţa notarului.
Pentru sponsor sau mecena, înţelegerea scrisă este utilă întrucât în baza ei aceasta se poate prevala de prevederile din Codul Fiscal care permit deducerea, din calculul profitului impozabil, a cheltuielilor de sponsorizare sau mecenat, în anumite limite (vezi mai sus în ghid).
Pentru beneficiar, contractul de sponsorizare sau actul de mecenat este o dovadă scrisă ce poate fi folosită pentru interesul propriu sau în faţa autorităţilor fiscale: cu acest act face dovada că venitul sau bunul în cauză provine din sponsorizare sau mecenat şi, deci, că nu este supus impozitării nefiind considerat “venit brut”, conform aceluiaşi Cod Fiscal.
Lasă un răspuns