Cultura și dieta

(Combinația de desene colorate, cuvinte și simboluri din graffiti este o expresie vibrantă a culturii sau, în funcție de punctul de vedere, o expresie tulburătoare a lipsei de respect a creatorului față de spațiul comun al unei comunități.)

Există reguli pentru a mânca la McDonald’s? În general, nu ne gândim la reguli într-un restaurant fast-food, deoarece acestea sunt concepute pentru a fi casual, rapide și convenabile. Dar dacă te uiți în jur într-o zi obișnuită a săptămânii, vei vedea oameni acționând ca și cum ar fi fost instruiți pentru rolul de client de fast-food. Ei stau la coadă, își aleg articolele din meniurile aeriene înainte de a comanda, trec cardurile de debit pentru a plăti și stau într-o parte pentru a aștepta tăvile cu mâncare. După o masă rapidă, clienții împachetează ambalajele de hârtie și le aruncă în coșurile de gunoi. Acesta este un sistem alimentar care a devenit extrem de raționalizat în termenii lui Max Weber. Mișcarea clienților prin această rutină de fast-food este ordonată și previzibilă, chiar dacă nu sunt postate reguli și niciun oficial nu dirijează procesul.

(Națiunea fast-food).

Dacă doriți mai multe informații despre aceste reguli nescrise, gândiți-vă la ce s-ar întâmpla dacă v-ați comporta conform altor standarde. (Ați face ceea ce sociologii numesc un „experiment de încălcare” în etnometodologie: perturbarea în mod deliberat a normelor sociale pentru a afla despre ele.) De exemplu: sunați înainte pentru rezervare; adresați casieriei întrebări detaliate despre ingredientele alimentelor sau despre modul în care este preparată; negocierea prețului burgerilor; cereți să vi se servească masa la masă; sau aruncați gunoiul pe pământ când plecați. Sunt șanse să obțineți răspunsuri ostile din partea angajaților restaurantului și a celorlalți clienți. Deși regulile nu sunt scrise, veți fi încălcat normele tacite care guvernează comportamentul în restaurantele fast-food.

Acest exemplu reflectă o temă mai largă în cultura alimentației și dietei. Care sunt regulile care guvernează ce, când și cum mâncăm? Michael Pollan (n. 1955), de exemplu, pune în contrast cultura nord-americană a fast-food-ului cu tradițiile intacte de a mânca în liniște, mese de familie care încă domină în Franța și în alte națiuni europene (2006). În ciuda faptului că consumă alimente pe care mulți nord-americani le consideră nesănătoase — unt, grâu, brânză cu cremă triplă, foie gras, vin etc. —, francezii, în ansamblu, rămân mai sănătoși și mai slabi decât nord-americanii.

”Francezii mănâncă tot felul de alimente presupus nesănătoase, dar o fac conform unui set de reguli stricte și stabile: mănâncă porții mici și nu revin după câteva secunde; nu servesc gustări; rareori mănâncă singuri; iar mesele comune sunt făcute lungi, pe îndelete.” (Pollan, 2006)

Regulile lor culturale stabilesc și reglementează ceea ce oamenii consideră hrană și modul în care oamenii consumă alimente. Bucătăria națională și obiceiurile alimentare ale Franței sunt bine stabilite, orientate spre plăcere și tradiție și, după cum susține Pollan, bine integrate în viața culturală franceză în ansamblu.

(Desert franțuzesc de crème brulee de zmeură. Bucătăria unei națiuni reprezintă o tradiție legată de reguli, o artă inovatoare și inventiva sau ambele? )

În America de Nord, pe de altă parte, fast-food-ul este doar vârful unui aisberg în ceea ce privește o criză mai mare a dietei în care nivelurile crescânde de obezitate și tulburări de alimentație sunt cuplate cu o abundență tot mai mare de diete de sănătate, diete de scădere în greutate și mofturile alimentare. În timp ce un număr alarmant de mâncăruri nord-americane sunt consumate în mașini (19 la sută, conform lui Pollan), contra-tendinta este obsesia pentru știința nutriției. În loc de o orientare către mâncare bazată pe tradiția culturală și plăcerea de a mânca, oamenii sunt orientați către mâncare în ceea ce privește constituenții ei biochimici (calorii, proteine, carbohidrați, vitamine, acizi grași omega, grăsimi saturate și nesaturate etc.). Există diete Atkins, diete zonale, diete mediteraneene, diete paleolitice, diete vegane, diete fără gluten, diete Weight Watchers, diete cu alimente crude etc.; o proliferare nesfârșită pe care Pollan o atribuie unei anxietăți fundamentale pe care nord-americanii o au cu privire la hrană și sănătate. În timp ce fiecare tip de dietă pretinde dovezi științifice pentru a-și susține sănătatea și alte afirmații, dovezi care sunt tulburător de contradictorii, în esență, alegerea dietei se învârte în mod esențial în jurul semnificațiilor culturale atribuite alimentelor și componentelor sale nutriționale:

”că această alegere nu este un ghid adevărat pentru ceea ce ar trebui mâncat; că nu trebuie să mănânci pur și simplu ceea ce-ți place; că componentele importante ale alimentelor nu pot fi văzute sau gustate, ci sunt perceptibile doar în laboratoarele științifice; și că știința experimentală a produs reguli de nutriție care vor preveni îmbolnăvirea și vor încuraja longevitatea.” (Levenstein, citat în Pollan, 2006)

Este important să rețineți că cultura alimentară și dieta nu sunt, totuși, infinit maleabile. Există o realitate biologică subiacentă a nutriției care definește parametrii alegerii dietei. În documentarul său Super Size Me (2004), Morgan Spurlock a realizat o versiune a studiului de observație sociologică participantă, angajându-se să mănânce doar mâncare McDonald’s timp de 30 de zile. Drept urmare, a luat 24 de kilograme, a crescut colesterolul și acumularea de grăsime în ficat și a experimentat schimbări de dispoziție și disfuncție sexuală. Este clar că nu se poate supraviețui doar cu fast-food; deși s-a știut că mulți adolescenți și studenți au încercat.

(KFC: pui, orez simplu, piure de cartofi junior, supă de ciuperci junior, sos și cola obișnuită. Credit RoyKabanlit, Wikimedia, licența CC BY-SA 4.0)

Sociologii ar argumenta, prin urmare, că totul despre restaurantele fast-food, alegerea dietei și obiceiurile de consum al alimentelor reflectă cultura, credințele și comportamentele pe care le împărtășește un grup social. Dieta este un produs al culturii. Este un produs al diferitelor semnificații pe care le atribuim alimentelor și relației pe care o avem cu corpul nostru. Punctul semnificativ este că, în timp ce dieta este un răspuns la condițiile fundamentale ale vieții biologice, dieta este, de asemenea, un loc extraordinar de inovație și diversitate. Cultura în general este un loc a două tendințe opuse: una este modul în care culturile din întreaga lume stabilesc seturi de reguli sau norme care constrâng, restrâng, obișnuiesc și fixează forme de viață; celălalt este modul în care culturile produc soluții inovatoare și diverse la infinit la probleme precum nutriția. Culturile constrâng și merg continuu dincolo de constrângeri.

Acest lucru evidențiază distincția dintre termenii „cultură” și „societate” și modul în care sociologii conceptualizează relația dintre ele. În conversația de zi cu zi, oamenii rareori disting între acești termeni, dar au semnificații ușor diferite, iar distincția este importantă pentru modul în care sociologii examinează cultura. Dacă cultura se referă la credințele, artefactele și modurile de viață pe care le împărtășește un grup social, o societate este un grup care interacționează într-un teritoriu sau regiune delimitată comun. Pentru a clarifica, o cultură reprezintă credințele, practicile și artefactele materiale ale unui grup, în timp ce o societate reprezintă structurile sociale, procesele și organizarea oamenilor care împărtășesc acele credințe, practici și artefacte materiale. Nici societatea, nici cultura nu ar putea exista una fără cealaltă, dar le putem separa analitic.

În acest capitol, examinăm relația dintre cultură și societate în detaliu, acordând o atenție deosebită elementelor și forțelor care modelează cultura, inclusiv diversității și schimbărilor culturale. O discuție finală atinge diferitele perspective teoretice din care sociologii cercetează cultura.

Referințe

• Pollan, Michael. (2006). The omnivore’s dilemma: A natural history of four meals. New York: Penguin Press.

Sursa: Little, W. (2016). Introduction to Sociology – 2nd Canadian Edition. BCcampus. © 2013 Rice University. Licența CC BY 3.0. Traducere și adaptare Nicolae Sfetcu. © 2022 MultiMedia Publishing. Introducere în sociologie, Volumul 1