Educație formală și educație informală

(Elevi din Afganistan. (Credit: WikiImages/Pixabay))

După cum s-a menționat deja, educația nu se preocupă exclusiv de conceptele academice de bază pe care un elev le învață la clasă. Societățile își educă copiii și în afara sistemului școlar, în problemele vieții practice de zi cu zi. Aceste două tipuri de învățare sunt denumite educație formală și educație informală.

Educația formală descrie învățarea faptelor și conceptelor academice printr-un curriculum formal. Ieșind din tutela gânditorilor greci antici, secole de savanți au examinat subiecte prin metode formalizate de învățare. Acum trei sute de ani puțini oameni știau să citească și să scrie. Educația era disponibilă doar claselor superioare; aveau mijloacele de a accesa materiale academice, plus luxul timpului liber care putea fi folosit pentru învățare. Ascensiunea capitalismului și schimbările sociale însoțitoare au făcut educația mai importantă pentru economie și, prin urmare, mai accesibilă populației generale. În jurul anului 1900, Canada și Statele Unite au fost primele țări care s-au apropiat de idealul participării universale a copiilor la școală. Ideea educației universale de masă este așadar o idee relativ recentă, una care încă nu este realizată în multe părți ale lumii.

Sistemul educațional canadian modern este rezultatul acestei extinderi progresive a educației. Astăzi, educația de bază este considerată un drept și o responsabilitate pentru toți cetățenii. Așteptările acestui sistem se concentrează pe educația formală, cu programe și teste menite să se asigure că elevii învață faptele și conceptele pe care societatea le consideră că sunt cunoștințe de bază.

În schimb, educația informală descrie învățarea despre valorile culturale, normele și comportamentele așteptate prin participarea la o societate. Acest tip de învățare are loc atât prin sistemul de învățământ formal, cât și acasă. Cele mai timpurii experiențe de învățare au loc, în general, prin intermediul părinților, rudelor și altor persoane din comunitatea noastră. Prin educația informală, învățăm cum să ne îmbrăcăm pentru diferite ocazii, cum să îndeplinim rutine obișnuite de viață, cum ar fi cumpărăturile și pregătirea mâncării, și cum să ne menținem corpul curat.

(Părinții care își învață copiii să gătească oferă o educație informală. (Credit: HutchRock/Pixabay)

Transmiterea culturală se referă la modul în care oamenii ajung să învețe valorile, credințele și normele sociale ale culturii lor. Atât educația informală, cât și cea formală includ transmiterea culturală. De exemplu, un student va învăța despre aspectele culturale ale istoriei moderne într-o clasă de istorie națională. În aceeași clasă, elevul ar putea învăța norma culturală pentru a invita un coleg de clasă la o întâlnire prin bilețele și conversații șoptite.

Sursa: Little, W. (2016). Introduction to Sociology – 2nd Canadian Edition. BCcampus. © 2013 Rice University. Licența CC BY 3.0. Traducere și adaptare Nicolae Sfetcu. © 2023 MultiMedia Publishing. Introducere în sociologie, Volumul 1