Estetica (de asemenea cunoscute în limba greacă ca Αισθητική) este o ramură a filosofiei care se ocupă cu natura artei, frumusețea, și gustul, cu crearea și aprecierea frumuseții. Aceasta este definită mai științific ca studiul valorilor senzoriale sau sensori-emoționale, uneori numite judecăți de sentiment și gust. Mai pe larg, oamenii de știință din domeni definesc estetica drept „reflecția critică asupra artei, culturii și naturii.”
Teoria estetică mai specifică, de multe ori cu implicații practice, legată de o anumită ramură a artelor, este împărțit în zone ale esteticii, cum ar fi teoria artei, teoria literară, teoria filmului și teoria muzicii. Un exemplu de teoria artei este teoria esteticii ca un set de principii care stau la baza activității unui anumit artist sau mișcare artistică: cum ar fi estetica cubistă.
Estetica si filosofia artei
„Estetica este pentru artist ce este ornitologia pentru păsări.”
– Barnett Newman
Pentru unii, estetica este considerată un sinonim pentru filosofia artei de la Hegel, în timp ce alții insistă că există o distincție importantă între aceste domenii strâns legate. În practică, judecata estetică se referă la contemplarea senzorială sau aprecierea unui obiect (nu neapărat un obiect de artă), în timp ce decizia artistică se referă la recunoașterea, aprecierea sau critica de artă sau a unei opere de artă.
Estetica filosofică nu se ocupă doar de artă și produce judecăți despre opere de artă, dar şi de oferirea unei definiții pentru ceea ce este arta. Arta este o entitate autonomă de filozofie, pentru că arta are de a face cu simțurile (adică etimologia esteticii) si domeniul este, ca atare, liber de orice scop moral sau politic. Prin urmare, există două concepții diferite de artă în estetică: arta ca cunoaştere sau arta ca acțiune, dar estetica nu este nici epistemologie, nici etică.
Lasă un răspuns