Există Dumnezeu? (Argumentul ontologic)

EXISTĂ DUMNEZEU?

Teist: Da, Dumnezeu există.

• Teism rațional: Există o bază rațională (motive temeinice) pentru credința în Dumnezeu;
• Teism arational (fideism): Nu există o bază rațională pentru credința în Dumnezeu, dar crede oricum;
• Teismul irațional: există o bază rațională pentru a crede că Dumnezeu nu există, dar crede oricum.

Ateu: Nu, Dumnezeu nu există.

• Din nou, poate fi rațional, arațional, irațional.

Agnostic: Mă întrebi? Dumnezeu poate sau nu poate exista.

ARGUMENTUL ONTOLOGIC TRADIȚIONAL (PROSLOGIAN)

Încercări de a demonstra existența lui Dumnezeu pur și simplu din conceptul de Dumnezeu. Pur și simplu să știi ce ar trebui să fie Dumnezeu ar trebui să fie suficient pentru a te convinge că Dumnezeu există. Deci, care este conceptul lui Dumnezeu pe care îl folosim?

• Dumnezeu = df o ființă absolut perfectă: o ființă față de care nimic mai mare nu este posibil, o ființă față de care nimic mai mare nu poate fi conceput.

Ce vrem să spunem prin există? Distincție: existent în realitate vs. existent „în înțelegere” sau „în minte”.

Există în realitate	Există doar „în minte”
Fântâna Frog PondLigri Puducherry Superglue	Fântâna tinerețiiUnicorni Atlantida Flogiston

Problema nu este dacă Dumnezeu există în minte, dacă unii oameni au o idee despre Dumnezeu. Este dacă ideea respectivă este instanțiată în lumea externă.

Distingeți și lucrurile care există (există într-o lume posibilă) de cele care nu există (cele care nu există în nicio lume posibilă).

Există lucruri al căror concept implică faptul că acestea nu există, deoarece conceptul implică faptul că ele nu există în nicio lume posibilă. Fie primus = df cel mai mare număr prim.

1. Conceptul de primus este un concept de număr prim mai mare decât oricare altul.
2. Nimic de genul acesta nu poate exista.
3. Conceptul de primus este un concept de ceva care nu poate exista. (1,2)
4. Prin urmare, (neapărat) primus nu există.

Există, de asemenea, concepte care au neapărat instanțe? Anselm (și Descartes, și poate și Godel) cred așa. Pentru ei, conceptul de Dumnezeu este un astfel de concept.

Motivul este că existența este o perfecțiune. Luați în considerare Ulise. Are multe calități bune, dar nu este perfect: este impulsiv, nerăbdător, petrece prea mult timp pe drum. Se pare că o altă imperfecțiune este că el nu există. Un individ existent asemănător lui Ulise ar fi, în această măsură, mai bun decât actualul Ulise. Anselm vede aici un principiu general: orice obiect pur posibil ar fi mult mai bun dacă ar exista (sau cel puțin, ar fi unul bun). Argumentul ontologic aplică pur și simplu acest lucru lui Dumnezeu:

1. Conceptul de Dumnezeu este conceptul unei ființe perfecte; nimic mai mare nu este posibil.
2. Existența este o perfecțiune, o proprietate de „mare facere”: este mai mare să existe decât să nu existe.
3. Un Dumnezeu care exista doar în minte nu ar fi la fel de mare ca un Dumnezeu real. (2)
4. Deci, conceptul de Dumnezeu este conceptul unei ființe care există cu adevărat. (1,3)
5. Prin urmare, Dumnezeu există. (4)

OBIECȚII

1. Insula perfectă (Gaunilo)

Pentru Anselm există doar un singur lucru a cărui esență include existența și acesta este Dumnezeu. De ce nu pot exista alte lucruri ale căror esențe să aibă această caracteristică minunată? Și de ce nu putem dovedi atunci că aceste alte lucruri există, așa cum Anselm a dovedit că Dumnezeu există? superinsula = df o insulă absolut perfectă. Un argument în același spirit cu cel al lui Anselm ar trebui să arate că există superinsulă. Și nu există.

2. Conceptul lui Dumnezeu care este de așa natură încât nimic nu ar putea să-l instanțieze

Pătratul rotund. Cel mai mare număr prim. Putem arăta a priori că acestea nu pot fi instanțiate. Este adevărat acest lucru pentru toate descrierile care nu pot fi instanțiate?

3. Existența și inexistența nu sunt proprietăți (Kant, Frege)

”Pegasus nu există” nu atribuie o proprietate lui Pegasus; nu poate exista, pentru că nu există așa ceva. ”Tigri îmblânziți există” nu spun despre fiecare tigru îmblânzit că există. Ce se întâmplă? A spune că există ceva înseamnă a spune că un concept al acelui lucru are instanțe. Dar atunci premisa (2) nu are sens. Nu este ca și cum conceptul de Dumnezeu ar fi mai perfect dacă Dumnezeu ar exista. Oricum, ar trebui să existe Dumnezeu este perfect.

4. Nu putem defini lucrurile în existență

Cum să înțelegem premisa (4)?

(4a) Nimic nu poate satisface conceptul de Dumnezeu dacă nu există.
(4b) Un lucru existent satisface conceptul de Dumnezeu.

Acestea nu sunt echivalente. Să  considerăm un runicorn = df un unicorn existent.

(4a’) Nimic nu poate satisface conceptul de runicorn decât dacă există. (Adevărat!)
(4b’) Un lucru existent satisface conceptul de runicorn. (Fals!)

Pentru a satisface conceptul de runicorn tu trebuie să exiști, dar acesta este doar un motiv în plus că nimic nu satisface conceptul de runicorn. Înapoi la Dumnezeu, este (4b) cel de care avem nevoie ca să ajungem la concluzia (5) că Dumnezeu există. Dar ce rezultă din (1) – (3)? (1) spune că conceptul nostru de Dumnezeu poate fi satisfăcut doar de o ființă perfectă. (2) și (3) adaugă că orice astfel de ființă va trebui să existe. Asta ne face doar să ajungem la (4a).

De fapt, chiar este posibil să existe runicorni? (Rowe) Să presupunem că unicornii este posibil să existe (unii oameni neagă acest lucru), dar nu există de fapt. Ce adaugă condiția suplimentară din definiția „runicornului”? „Există” în definiție pare să însemne „există de fapt. (Contrastează rolul lui „albastru” în blunicorn = df un unicorn albastru.) Dar nu există unicorn în nicio lume posibilă care să existe de fapt. Deci nu există runicorni posibili.

De comparat:

• Inventatorul lentilelor bifocale a fost Benjamin Franklin (contingent)
• Inventatorul real al lentilelor bifocale a fost Benjamin Franklin (necesar, dar nu a priori)
  Inventatorul real al lentilelor bifocale nu a fost Benjamin Franklin (imposibil, dar nu a priori)

Desigur, propoziția „Există runicorni” ar fi adevărată în gura unui locuitor al unei lumi în care existau unicorni. Dar asta arată că ceea ce ar înțelege prin el și ceea ce înțelegem prin el nu sunt, într-un anumit sens, aceleași.

NOU ARGUMENT ONTOLOGIC (PROSLOGIAN; GODEL)

1. Nimic nu poate satisface conceptul de Dumnezeu cu excepția unei ființe necesare.
2. Deci, dacă Dumnezeu există la fel de mult pe cât este de posibil, Dumnezeu este necesar. (1)
3. Este cu siguranță posibil ca Dumnezeu să existe – la urma urmei teismul nu este incoerent.
4. Deci Dumnezeu există în mod necesar (2,3)
5. Deci Dumnezeu există de fapt.

De ce credem (3)? Odată ce definim existența necesară a lui Dumnezeu, nu este oare o întrebare deschisă dacă ea este chiar posibilă? Din nou, s-ar putea să nu fie ceva ce putem decide a priori.

Care este conceptul nostru despre Dumnezeu? Ar putea el depinde dacă ea există?

Sursa: Richard Holton, MIT Course: Problems in Philosophy. Licența CC BY-NC-SA 4.0. Traducere și adaptare: Nicolae Sfetcu