Cea mai de bază distincție este între un lucru sau o substanță și o proprietate. Fess Parker, o masă, și luna, sunt toate substanțe. Aceste substanțe au proprietăți: Fess Parker este unul din cei mai mari actori din lume, masa este colorată și așa mai departe. O stare de fapt este o substanță care are o proprietate; faptul că Socrate este chel este o stare de fapt.
Unele proprietăți sunt intrinseci: cele pe care le au lucrurile doar din cauza felului în care sunt, precum proprietatea chel. Alte proprietăți sunt relațiile, cum ar fi îi place sau este mai înalt decât.
Un tip este un grup sau un set de substanțe, proprietăți sau stări de lucruri. Unele tipuri sunt naturale: există un motiv pentru a gândi că toate entitățile din un tip sunt grupate. Unii filozofi consideră că toate entitățile dintr-un tip natural împărtășesc aceleași puteri cauzale – pot face aceleași lucruri în aceleași condiții. (Luați în considerare tabelul periodic, de exemplu: de ce este important dacă un atom este un atom de oxigen sau de hidrogen?)
Alte tipuri sunt nenaturale: nu împărtășesc suficiente caracteristici sau suficiente tipuri de caracteristici potrivite, pentru a se califica ca naturale.
- Enumerați trei lucruri care formează un tip nenatural.
- Unul dintre cei mai buni biți ai lui David Letterman a fost o listă cu „Top 10 teme Oprah respinse. Printre acestea a fost „Problemele băieților numiți Don”. De ce este o idee proastă pentru o temă de talk-show?”
Pe tabloul aristotelic, o esență (denumită ți „specie”, „formă”, „formă substanțială”) are următoarele trei caracteristici:
- este cea mai fundamentală proprietate explicativă pe care o posedă un lucru;
- lucrul care o are nu își poate pierde esența și poate continua să existe;
- lucrurile cu esențe similare (sau identice) formează un tip natural.
Sursa: Walter Ott & Alex Dunn, Modern Philosophy, licența CC BY-NC-SA 3.0. Traducere și adaptare de Nicolae Sfetcu
Articol oferit sub licența CC BY-NC-SA 3.0.
Lasă un răspuns