(Achile oferindu-i un sacrificiu lui Zeus, manuscris al Iliadei de la Biblioteca Ambrosiană din Milano (secolul al V-lea).)
Iliada este o epopee a Greciei antice atribuită legendarului bard Homer. Este compusă din 15,6931hexametre dactilice și, din timpurile elenistice, împărțită în douăzeci și patru de cânte. Textul a fost compus probabil între -850 și -750, la patru secole după perioada la care istoricii potrivesc războiul mitic pe care îl raportează. Nu a fost fixat în scris până la Pisistrat, în secolul al VI-lea î.e.n. În antichitate, Iliada făcea parte dintr-un ciclu epic, ciclul troian, dar doar Iliada și Odiseea au supraviețuit.
Epopeea are loc în timpul Războiului Troian în care aheii din toată Grecia se luptă cu troienii și aliații acestora, fiecare parte fiind susținută de diverse zeități precum Atena, Poseidon sau Apollo. Iliada detaliază evenimentele din câteva săptămâni ale celui de-al zecelea și ultimul an de război. După un asediu de zece ani, soarta războiului e încă nedecisă. Ahile este cel mai bun războinic din armata aheilor. Dar o ceartă cu regele Agamemnon, conducătorul aheilor, îl înfurie pe Ahile și acesta decide să se retragă din luptă, amenințând să întoarcă soarta războiului în favoarea troienilor, uniți de Hector, cel mai bun războinic al Troiei. Povestea culminează cu întoarcerea lui Ahile la luptă și duelul său împotriva lui Hector, apoi ultrajele lui Ahile asupra trupului inamicului său învins. Iliada se încheie cu înmormântarea lui Hector. Rezultatul sugerează o victorie iminentă a aheilor.
Iliada formează, odată cu Odiseea, una dintre cele două mari epopee fondatoare ale literaturii grecești antice. Încă din Antichitate, ea a făcut obiectul a numeroase comentarii și interpretări și a generat o posteritate abundentă, inclusiv principala epopee mitologică romană, Eneida lui Vergiliu, în secolul I î.e.n. Cunoscută în Evul Mediu prin rescrieri latine, Iliada a fost redescoperită în textul său grecesc în timpul Renașterii. De la sfârșitul secolului al XVIII-lea, înțelegerea textului și a originilor sale este reînnoită treptat de întrebarea homerică punând sub semnul întrebării existența lui Homer. Epopeea continuă să inspire artiști și să trezească interesul eleniștilor și istoricilor până în zilele noastre.
(Include texte traduse și adaptate din Wikipedia de Nicolae Sfetcu)
LOGHIN GAGA
Observ că autorul textului nu mai folosește expresii cum sunt secolul VIII înainte de Hristos, ci sintagme cum este: înaintea erei noastre. Asemenea exprimări se foloseau în perioada cea mai neagră a comunismului. Revenim, încet, încet la trecutul apropiat? Ce se întâmplă cu lumea asta?