Masa și volumul în artă

Figura 2.39 | Sfinxul lui Hatshepsut. Sursa: Met Museum/Wikimedia Commons. Licență: CC0 1.0

Următoarea și ultima treaptă pe scara dimensională este volumul sau masa. Volumul are trei dimensiuni: lungime, lățime și înălțime. Volumele pot avea contururi interioare sau exterioare și pot fi închise sau deschise ca formă. Masa este cantitatea de materie, adesea însemnând greutatea sa. O formă închisă este un volum care nu este străpuns sau perforat. Unul dintre scopurile sculpturii egiptene antice era să dureze pentru eternitate. Prin urmare, au folosit forme sculpturale închise, care sunt mai robuste din punct de vedere structural și mai rezistente la uzură sau rupere. (Figurile 2.26 și 2.39) Spațiul gol înconjoară o formă închisă, dar nu se mișcă prin ea. În schimb, spațiul gol înconjoară, dar se mișcă și prin o formă deschisă. Sculpturile în formă deschisă au o formă mai apropiată de figurile pe care le reprezintă și, prin urmare, sunt mai realiste sau „fidele” referinței originale.

Sculptori moderni precum Henry Moore (1898-1986, Anglia) au explorat utilizarea abstractă a formelor închise și deschise, precum și a spațiului negativ și pozitiv. (Reclining Figure 1969-70, Henry Moore: https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/0/08/PikiWiki_Israel_12097_reclining_figure_by_henry_moore_in_tel_aviv.jpg) În arta tridimensională, spațiul pozitiv este spațiul ocupat de un volum dat, în timp ce spațiul negativ este spațiul gol din interiorul acelui volum. Observați cum figura se răsucește în jurul unei limite imaginare. „Șaua” din mijloc sugerează o greutate invizibilă care apasă forma de acolo. Această sculptură depinde la fel de mult de spațiul gol din jurul ei, cât și de volumul ocupat de bronz. În plus, masa sa este diminuată de deschiderea formei sale, mai ales în comparație cu sculptura egipteană antică, o formă complet închisă.

Pentru a transmite tridimensionalitatea, masa și volumul formelor pe o suprafață plană, artiștii folosesc chiaroscuro (în italiană „clarobscur”) sau variații de nuanțe de lumină și întuneric. Pe măsură ce o formă se întoarce spre o sursă de lumină, apare mai luminoasă, iar pe măsură ce se îndepărtează de sursa de lumină, apare mai întunecată; schimbarea luminii și a umbrei creează iluzia volumului în spațiu. Fața și mâinile lui Mona Lisei a lui Leonardo sunt considerate capodopere ale clarobscurului. (Figura 2.7)

Sursa: Sachant, Pamela; Blood, Peggy; LeMieux, Jeffery; and Tekippe, Rita, „Introduction to Art: Design, Context, and Meaning” (2016). Fine Arts Open Textbooks. 3. https://oer.galileo.usg.edu/arts-textbooks/3, licența CC BY-SA 4.0. Traducere și adaptare Nicolae Sfetcu