Mutarea pionilor la șah

Aici vezi 16 pioni, deci toți cei care erau în cutie, și două turnuri, un nebun, un cal, cei doi regi. La începutul jocului pionii albi sunt așezați pe al doilea rând și pionii negri pe al șaptelea rând; de acolo se mișcă sau capturează înainte spre inamic, pionii albi de jos în sus, pionii negri în direcția opusă. De exemplu, pionul d4 poate captura e5 și invers, deoarece pionii, deși se mișcă înainte pe coloana lor lor, capturează oblic, înaintând mereu spre inamic.

Poziția de mai sus arată trei pioni imobili, pioni „blocați”: g3, g4, f7. Pionul g3 este blocat de g4, deoarece pionul nu capturează drept înainte ci oblic. Poziția arată nouă pioni pe pătratele unde se găseau la început de joc: a2, b2 e2, f2, h2, a7, b7, c7, f7; aceștia nu au fost încă mutați; ceilalți șapte pioni au avansat în timpul desfășurării jocului. Pionul d4 are două mișcări posibile: poate avansa la d5 sau poate captura e5. Pionul c3 are o singură mișcare posibilă: să avanseze la c4.

Cu aproximativ patru secole în urmă a fost introdusă o regulă că pionii în poziția inițială și care nu sunt blocați pot avansa cu unul sau doi pași, conform planului jucătorului. Această regulă a făcut jocul mai animat și, prin urmare, lumea șahului a acceptat-o. în timp. De exemplu, pionul a2 poate avansa la a3 sau la a4 într-o singură mișcare.

Cu această regulă a apărut o dificultate. Obiectivul său a fost să accelereze ritmul evenimentelor de șah și să le sporească varietatea, dar a trădat uneori drepturile evidente ale adversarului. Pentru a ilustra acest punct, observați cei doi pioni f2 și g4 – pionul g4 atacă f3. Dacă f2 avansează la f3, g4 îl poate captura; așa a fost timp de multe secole; după introducerea noii reguli, pionul f2 ar putea evita pionul g4 avansând direct la f4 și ar putea apoi ataca negrul nepedepsit. Bineînțeles, pionul g4 s-a simțit înșelat, când pionul ostil s-a strecurat prin posturile de avansare. Au fost scene de dispute fierbinți. Nu aera sensul inovației acela de a face pionul care avansează imun. Și, în cele din urmă, dreptatea a învins: Pionul care stătea de pază a primit dreptul de capturare, la fel ca și cum pionul care încerca să se strecoare ar fi înaintat doar un pas; dar pionul de pază nu poate amâna această mișcare, ci trebuie să o execute la prima mutare ca răspuns imediat la încercarea de avans. Dacă, de exemplu, în poziția de mai sus, albul mută f2—f4, negrul poate răspunde cu g4xf3, concretizând astfel intenția inițială de a captura pionul pe f3. Această specie de captură se numește „capturare în trecere” sau, cu expresia franceză capturare „en passant”. Dacă pionul, după f2—f4, nu este capturat imediat de g4 „în trecere”, acesta rămâne nederanjat pe f4 și trebuie după aceea să se confrunte numai cu pionii ostili ai liniilor f și e.

Pionii care avansează doar înainte sosesc, înaintând rând cu rând, în final până la al optulea rând unde, conform regulii, ar ajunge la o barieră și ar fi imobili. Ar trebui asta să însemne moartea lor? Ar trebui acum să devină inutili după ce și-au făcut datoria și s-au luptat în rândurile dușmanului? Acest lucru nu ar fi în concordanță cu justiția. Deoarece în o luptă este onorabil să atragi asupra tău focul inamicului și să-i faci rău, pionul care avansează până la ultimul rând este răsplătit devenind „ofițer” în armata sa; se schimbă cu o regină, turn, nebun sau cal, în funcție de voința jucătorului; fiind promovat la un grad mai înalt, deoarece ofițerii au mult mai multă mobilitate și valoare decât pionii.