(Harta amplasării diverselor cafenele londoneze precedente focului din 1748)
Este ușor de văzut de ce cafenelele dintr-o dată au devenit favoritele oamenilor inteligenți din toate clasele sociale. Până a exista cafenelele, englezul mediu avea la îndemână doar taverna ca loc comun de petrecere a timpului liber. Dar cafenelele erau localuri publice care ofereau o băutură ne-alcoolică, astfel încât adoptarea sa a fost instantanee și universală. Ca loc de întâlnire pentru schimbul de idei, aceasta atins în curând o largă popularitate. Dar nu fără opoziție. Cârciumarii și proprietarii celorlalte localuri, văzând că pierd afacerea, au desfăşurat o propagandă intensă împotriva acestui nou centru social; și multe atacuri au fost lansate împotriva băutului cafelei. Între Restaurare și anul 1675, din opt broşuri publicate pe tema cafenelelor din Londra, patru conţin cuvintele „aspecte ale cafenelelor”, ca parte a titlurilor lor. Autorii par dornici să împărtășească o cunoaștere actualizată a orașului, cu care mulți cititori nu erau nefamiliarizaţi, dar criticând în acelaşi timp cu înverşunare cafenelele.
Declinul și decăderea cafenelelor
(Marele foc pe Tamisa înghețată—1683)
Incepand ca un forum pentru oamenii de rând, „cafeneaua a devenit curând o jucărie a clasei de agrement, și când cluburile au evoluat, cafeneaua a început să retrogradeze la nivelul de tavernă. Și așa a fost în secolul al XVIII-lea, în care cafenelele au ajuns la apogeul puterii și popularităţii lor, dar în care a început şi declinul și decăderea lor. Se spune că erau la fel de multe cluburi la sfârșitul secolului pe câte cafenele erau la început.”
Pentru un timp, când obiceiul de citirii ziarelor a coborât pe scara socială, cafenelele au dobândit o nouă viață. Sir Walter Besant observa:
„Ele au fost apoi frecventate de oameni care au venit nu să vorbească, ci să citească; negustorii mai mici și clasa superioară a mecanicilor veneau acum la cafenea, cereau o ceașcă de cafea, și cu ea şi ziarul, cei care nu îşi puteau permite să îl cumpere. Fiecare cafenea avea trei sau patru ziare. Se pare că în această din urmă fază a instituției sociale nu mai existau conversații generale. Cafeneaua ca un loc de repaus și conversație a scăzut treptat în importanţă. Cu greu se poate spune de ce, cu excepția faptului că toate instituțiile umane decad în cele din urmă. Poate moda a trecut. Liderii din literatur au încetat să mai fie văzuţi acolo; funcţionarii orașului au început să să se amestece în mulțime; taverna și clubul au atras oamenii din cafenele.”
Câteva cafenele au supraviețuit până în primii ani ai secolului al XIX-lea, dar partea socială a dispărut. Cum ceaiul și cafeaua a intrat în casele oamenilor, cluburile exclusiviste au succedat forumurilor democratice ale cafelei, cafenelele au devenit taverne sau cârciumi, sau, convinse ca ţi-au depăşit utilitatea, au încetat pur şi simplu să mai funcţioneze.
Lasă un răspuns