Termenul de parapolitică a fost introdus şi elaborat pentru prima dată de Profesorul Raghavan Iyer de la Oxford University în lucrarea sa Parapolitics: Toward the City of Man. El transcende dincolo de modalităţile trecute şi prezente de a accepta şi îmbrăţişa o viziune a politicii mai bogată decît politica de stabilitate, puterea şi autoconservarea.
Parapolitica este cel mai bine înţeleasă ca activitatea noetică, intelectuală, de înţelegere, prin regândirea continuă a bazelor, ca şi a frontierelor principiilor, sistemelor şi problemelor politice.
În acest sens, parapolitica transcende politica convenţională, fiind în acelaşi timp reflectată în ea.
Dialectica angajamentului parapolitic impune stabilirea unei distanţe critice, înţelegând costurile obligaţiilor şi recunoscând şi acceptând limitele şi posibilităţile în relaţie cu toate perspectivele, politicile şi programele.
„Parapolitica înseamnă aplicarea imaginativă a ideilor seminale vitalizând teoriile şi practicile politice; elaborarea principiilor fundamentale prin paradigme relaţionale între persoane şi între scopuri civile şi finalizări umane; căutarea înţelegerii şi acţiunii politice pe baza extinderii autocunoaşterii; şi perspectiva în cazul distanţării de idealurile de bază ale eticii, metafizicii şi psihologiei autotranscendenţei” (Raghavan Iyer, Parapolitics: Toward the City of Man, Oxford University Press, Oxford, 1979, p. 27)
Peter Dale Scott foloseşte termenul „parapolitica” într-o manieră complet diferită decât Iyer, ca o manifestare de „politică ascunsă”.
„…investigarea parapoliticii, pe care eu am definit-o (cu gândul la Agenţia Centrală de Investigaţii) ca un ‘sistem sau practici politice în care responsabilitatea este diminuată conştient.’…Încă mai zăresc valoare în această definiţie şi mod de analiză. Dar parapolitica definită astfel este ea însăşi prea conştient limitată şi intenţională… ea descrie în cel mai bun caz numai un nivel intermediar al iraţionalităţii de sub nivelul raţional al culturii noastre politice. Astfel mă refer acum la parapolitică doar ca o manifestare a politicii ascunse, toate acele practici politice şi aranjamente, deliberate sau nu, care sunt de obicei reprimate mai degrabă decât conştientizate.”
Termenul este folosit pentru a descrie activitatea de politică tainică, ascunsă publicului, sau un sistem politic finalizat (de facto), care include de obicei aparatură militară şi secretă, ascunsă publicului; acţiuni politice de subterfugiu, secretomanie, şi ignoranţă; folosit în permanenţă în discuţii despre democraţie pentru a descrie coaliţii ale instituţiilor şi corporaţiilor care operează peste sau în afara guvernului ales.
Lasă un răspuns