Pe lângă examinarea stilului ca expresie largă și întruchipare a credințelor și valorilor culturale, ne putem concentra mai mult asupra grupurilor stilistice și a mișcărilor artistice, ca artiști și opere grupate împreună datorită asemănărilor în ceea ce privește subiectul, abordarea formală, credințele spirituale sau politice sau alte puncte comune. O mișcare stilistică se poate baza pe o renaștere punctuală și conștiincioasă a trăsăturilor vizuale și filosofice ale unui stil anterior. O mișcare artistică poate reflecta, de asemenea, evoluția ciclică și recurentă a stilului, cu faze de trecere treptată către un naturalism mai mare, apoi de revenire către o aberație stilistică, care reflectă mai puțin natura fizică și exprimă în schimb un alt interes al vieții umane și al atenției artistice.
Renașterea italiană
Prima epocă artistică din Occidentul modern despre care putem vorbi ca posedând trăsături și puncte comune mai specifice decât un stil cultural definit mai larg este perioada cunoscută sub numele de Renaștere, care în franceză înseamnă „renaștere”. Originară în Italia în secolul al XIV-lea, Renașterea a fost o perioadă de renaștere conștientă și intenționată a ideilor și idealurilor trecutului clasic. În cadrul unui interes cultural comun pentru umanism, credința filosofică în valoarea oamenilor și a eforturilor lor, artiștii Renașterii italiene au căutat modalități de a se exprima ca indivizi în arta lor. Prin studiul artei antice și observarea atentă a lumii din jurul lor, artiștii renascentiști ca grup – fiecare caracterizat prin trăsături singulare – au realizat un alt punct culminant al naturalismului în forma umană. Artiștii italieni din secolul al XV-lea au inventat și perspectiva liniară, astfel încât toate liniile paralele cu ochiul privitorului se retrag până la un punct de fugă pe linia orizontului.
Figura 4.27 | Sfânta Treime. Artist: Masaccio. Autor: Web Gallery of Art. Sursă: Wikimedia Commons. Licență: Domeniu Public
Un bun exemplu de perspectivă liniară este fresca Sfânta Treime de Masaccio (1401-1428, Italia), prima pictură în care tehnica a fost folosită sistematic. (Figura 4.27) Lucrarea înfățișează răstignirea lui Hristos, cu Dumnezeu Tatăl în spatele și deasupra lui susținând crucea, iar Maria și Sfântul Ioan Botezătorul stând de o parte și de alta. Când extindem liniile ortogonale de la bolta tavanului deasupra figurilor sfinte, constatăm că acestea converg într-un punct de pe podea unde imaginile patronilor îngenunchează, sub și în afara zonei boltite. Această linie împarte fresca în două zone: zona de deasupra acesteia, care pentru creștini simboliza viața veșnică, și scheletul de sub linia care simbolizează mormântul care așteaptă. Punctul de fugă – și atenția privitorului – se află pe linia dintre ele, unde patronii îngenunchează în rugăciune. Astfel, se folosește subtil, dar elegant, perspectiva liniară pentru a transmite un mesaj. Patronii și privitorul se află „pe linia dintre viață și moarte” și au o decizie religioasă de luat.
Sursa: Sachant, Pamela; Blood, Peggy; LeMieux, Jeffery; and Tekippe, Rita, „Introduction to Art: Design, Context, and Meaning” (2016). Fine Arts Open Textbooks. 3. https://oer.galileo.usg.edu/arts-textbooks/3, licența CC BY-SA 4.0. Traducere și adaptare Nicolae Sfetcu
Estetica și sociologia artei vizuale: Design, context și semnificație
Transformă felul în care privești arta, designul și imaginile din jurul tău.
Misterul Stelelor Aurii – O aventură în Uniunea Europeană
Descoperă mistere, rezolvă enigme și explorează inima Uniunii Europene prin ochii unor copii curajoși.
Povestea a trei generații de fermieri
O Călătorie prin Istoria și Viitorul Agriculturii Europene
Descoperă mai multe la MultiMedia
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Lasă un răspuns