În fizica newtoniană, spațiul și timpul nu depind de cadrul de referință, sunt cantități absolute. Simultaneitatea (pentru un interval de timp 0 în acest sistem) este o relație de echivalență (este reflexivă, simetrică și tranzitivă) care poate diviza spațiu-timpul în planuri de simetrie mutual exclusive și exhaustive, ordonate prin relații de ierarhie temporală.
Prezentismul, o viziunea heracliteană, consideră că există doar prezentul. Trecutul a fost dar nu mai este iar trecutul va fi dar nu este încă. În prezent timpul este finit și are un început și un sfârțit. Prezentul (și deci, existentul) se mută sau se schimbă încontinuu (devenirea temporală, sau trecerea).
Eternamismul parmenidean consideră că prezentul temporal (acum) și cel spațial (aici) nu au nimic special în ele. Sunt la fel de reale ca evenimentele trecute sau cele viitoare. Acum și aici sunt sunt doar perspectivele unui obervator aflat într-un punct exact în spațiu-timp. Fiecare obiect are un anumit traseu bine stabilit în spațiu-timp, reprezentat de o linie denumită linia de univers a acelui obiect.
Posibilismul este o viziune intermediară. Viitorul este mai degrabă posibil decât actual, trecutul a fost și deci este pe deplin actual. Multiplele variante posibile ale viitorului dezvoltă o structură arborescentă, cu un unic trecut și prezent ca trunchi (idee cunoscută și sub numele de blocul în dezvoltare).
J. M. E. McTaggart (“The Unreality of Time”, Mind, 1908) a argumentat că timpul nu este real, astfel:
Poziția în timp poate fi exprimată prin raport cu o altă poziție (mai devreme, sau mai târziu) – această exprimare este numită de McTaggart ”serii B”. De asemenea, fiecare poziție poate fi doar trecut, prezent, sau viitor – exprimare numită de McTaggart ca ”serii A”. Prima exprimare are caracter permanent, spre deosebire de a doua. Astfel, dacă un eveniment e1 este mai devreme decât alt eveniment e2 la un moment dat, această afirmație rămâne valabilă în oricare alt moment.
Argumentul lui McTaggart că timpul nu este real se bazează pe următoarele idei:
- Nu poate exista timp decât dacă există un element dinamic (dacă există o serie A)
- Nu poate exista o serie A, deoarece presupunerea că ar exista o serie A duce la o contradicție.
Presupusa contradicție este că
- Fiecare eveniment trebuie să aibă multe, dacă nu toate, proprietăți A (determinări A), în timp ce
- Întrucât proprietățile A sunt mutual exclusive, niciun eveniment nu poate avea mai mult de una din ele.
C. D. Broad (”Examination of McTaggart’s Philosophy” (Volumul II, Partea I), Cambridge University Press, 1938) consideră că s-a acordat mult prea multă atenție, în lumea filosofică, acestei expuneri a lui McTaggart. Și că o interpretare corectă nu se poate face fără a se lua în considerare subtilitățile lingvistice originale ale argumentării lui McTaggart. De exemplu, o afirmație că ”dinozaurii există” este negată de prezentalism, dar acceptată de eternalism. Dar o analiză corectă a acestei afirmații trebuie să țină cont de subtilitățile gramaticale ale limbii în care este exprimată.
Lasă un răspuns