Problema pasagerului clandestin în cazul schimbărilor climatice

Expresia ”pasager clandestin”, folosită pentru prima dată în teoria economică a bunurilor publice, îi evidențiază pe cei care beneficiază de resursele comune ale societății prin suprasolicitare, acestea putând ajunge să fie insuficiente, suprautilizate sau degradate. Pasagerii clandestini îi lasă pe alții să plătească atunci când ei înșiși pot primi beneficiul, făcând alegeri care le oferă cel mai mare beneficiu.

Teoria „tragediei bunurilor comune” spune că fiecare consumator acționează pentru a-și maximiza propria utilitate și, prin urmare, se bazează pe ceilalți pentru a-și reduce propriul lor consum. Acest lucru va duce la supraconsum și chiar posibil epuizarea sau distrugerea bunului. Dacă prea mulți oameni încep să ruleze gratuit, un sistem sau un serviciu, acesta nu va mai avea în cele din urmă suficiente resurse pentru a funcționa. Problema pasagerului clandestin apare atunci când producția de bunuri nu ia în considerare costurile externe, în special utilizarea serviciilor ecosistemice.

Un exemplu în acest sens sunt inițiativele globale privind schimbările climatice. Întrucât schimbările climatice sunt o problemă globală și nu există un regim global de gestionare a climei, beneficiile reducerii emisiilor într-o singură țară se vor extinde dincolo de granițele propriilor țări și vor avea impact asupra țărilor din întreaga lume. Cu toate acestea, acest lucru a făcut ca unele țări să acționeze în propriul interes, limitându-și propriile eforturi și acționând ca pasager clandestin asupra muncii altora. În unele țări, cetățenii și guvernele nu doresc să contribuie la efortul asociat și la costurile de atenuare, deoarece consideră că au posibilitatea să beneficieze de eforturile altora. Aceasta ridică aspecte de corectitudine și etica acestor practici, deoarece țările cele mai susceptibile de a suferi consecințele schimbărilor climatice, sunt, de asemenea, cele care emit de obicei cele mai puține gaze cu efect de seră și au mai puține resurse economice pentru a contribui la eforturi.

Au fost propuse multe teorii prin care să se limiteze aceste practici. Din păcate nu s-a găsit până în prezent o soluție. Există reguli impuse tuturor, dar țările cele mai dezvoltate sunt exact cele care le respectă cel mai puțin.