Delimitarea dintre știință și pseudoștiință face parte din sarcina mai generală de a determina care credințe sunt justificate epistemic.
Știința poate fi descrisă ca fiind parțial descriptivă, parțial normativă. O definiție a științei se poate concentra pe conținutul descriptiv și specifică modul în care termenul este utilizat efectiv, sau, se poate concentra asupra elementului normativ și poate clarifica sensul mai fundamental al termenului. [1] Cea mai veche utilizare a acestei denumiri se consideră ca aparținând fiziologului francez François Magendie, (Magendie 1843) care este considerat unul din pionierii fiziologiei experimentale. Există o divergență între filozofii științei și unii membri ai comunității științifice referitor la posibilitatea unei distincții obiective între “pseudoștiință” și “știință”.
Profesorul Paul DeHart Hurd (Hurd 1998) consideră că o mare parte din oamenii de știință sunt în stare să distingă între știință și diferitele pseudoștiințe precum astrologia (Sfetcu 2015, 257), șarlatania, ocultismul, (Sfetcu 2015, 229) sau superstiția. Pseudoștiința este oricare subiect care pare a fi științific la prima vedere, sau ai cărui susținători susțin că este științific, dar care contravine condițiilor de testare sau deviază mult de la alte aspecte fundamentale ale metodelor științifice.
Standardele pentru demarcare pot varia în funcție de domeniu, dar o serie de principii de bază sunt unanim acceptate. Toate rezultatele experimentale ar trebui să fie reproductibile, metoda științifică să poată fi aplicată peste tot, prejudecățile să poată fi controlate sau eliminate, experimentele să fie corecte, studiile să fie obiective, etc. Datele să fie documentate pentru a fi reproduse și pentru studii suplimentare. Cuantificarea statistică a importanței, încrederii, și erorii sunt, de asemenea, instrumente importante pentru metoda științifică. (Sfetcu 2015, 2)
Conflictul dintre știință și pseudoștiință se regăsește, pe de o parte, în comunitatea de discipline de cunoaștere care include științele naturale și sociale și umaniste, și pe de altă parte în o mare varietate de mișcări și doctrine, cum ar fi creaționismul, (Sfetcu 2015, 112) astrologia, homeopatia și denialismul holocaustului, aflate în conflict cu rezultatele și metodele general acceptate în comunitatea cunoașterii.
Nu toate non-științele sunt pseudoștiință, precum metafizica sau religia. Mahner (Mahner 2007, 548) a propus termenul „para-știință” pentru practicile ne-științifice care nu sunt pseudoștiințe.
„Neștiințific” este un concept mai restrâns decât „non-științific”, deoarece primul termen implică o anumită formă de contradicție sau conflict cu știința, iar „pseudoștiințific” este mai restrâns decât „neștiințific”, deoarece implică o intenționalitate.
Mulți autori presupun că pentru a fi pseudoștiințifică, o activitate sau o învățătură trebuie să satisfacă după două criterii (Hansson 1996): (1) să nu fie științifică și (2) principalii săi susținători să încerce să creeze impresia că este științifică.
Există însă fenomene care satisfac ambele criterii, dar nu sunt pseudoștiințifice, precum frauda în știință. Unele forme de pseudo-știință au ca obiectiv lupta împotriva unei teorii științifice (denialismul științific), precum negarea holocaustului nazist (Gleberzon 1984), sau negarea schimbărilor climatice (Williams 2005). De asemenea, teoria „design-ului inteligent” (Sfetcu 2015, 103) susține o interpretare fundamentalistă a genezei negând evoluția.
Grove (Grove 1985, 219) a inclus printre doctrinele pseudoștiințifice pe acelea care „intenționează să ofere explicații alternative celor din știință sau să pretindă să explice ce știința nu poate explica”. Într-un sens mai larg, se presupune că pseudoștiința include nu numai doctrine contrare științei proclamate a fi științifice, ci și doctrine contrare științei în instanță, indiferent dacă sunt sau nu prezentate în numele științei. (Hansson 1996)
Bibliografie
- Gleberzon, William. 1984. “Academic Freedom and Holocaust Denial Literature: Dealing with Infamy.” Interchange on Education.
- Grove, J W. 1985. “Rationality at Risk: Science Against Pseudoscience.” ResearchGate. 1985. https://www.researchgate.net/publication/11730117_Rationality_at_Risk_Science_Against_Pseudoscience.
- Hansson, Sven Ove. 1996. “Defining Pseudo-Science.” Philosophia Naturalis 33 (1): 169–176.
- Hurd, Paul DeHart. 1998. “Scientific Literacy: New Minds for a Changing World.” Science Education 82 (3): 407–16. https://doi.org/10.1002/(SICI)1098-237X(199806)82:3<407::AID-SCE6>3.0.CO;2-G.
- Magendie, Francois. 1843. “An Elementary Treatise on Human Physiology.” Bokus.com. 1843. https://www.bokus.com/bok/9781334413049/an-elementary-treatise-on-human-physiology/.
- Mahner, Martin. 2007. “Demarcating Science from Non-Science.” ResearchGate. 2007. https://www.researchgate.net/publication/286895878_Demarcating_Science_from_Non-Science.
- Sfetcu, Nicolae. 2015. Pseudoştiinţă? Dincolo de noi… Lulu.com.
- Williams, Nigel. 2005. “Heavyweight Attack on Climate-Change Denial.” Current Biology 15 (4): R109–10. https://doi.org/10.1016/j.cub.2005.02.002.
Nota
[1] Pseudoştiinţa este o metodologie, credinţă sau practică, considerată de susţinătorii ei drept ştiinţifică, sau care pare a fi ştiinţifică dar nu aderă la o metodologie ştiinţifică adecvată, lipsindu-i susţinerea prin evidenţă sau caracterul plauzibil, sau statutul ştiinţific confirmat. (Sfetcu 2015, 1)Nicolae Sfetcu
Email: nicolae@sfetcu.com
Acest articol este licențiat sub Creative Commons Attribution-NoDerivatives 4.0 International. Pentru a vedea o copie a acestei licențe, vizitați http://creativecommons.org/licenses/by-nd/4.0/.
Sfetcu, Nicolae, „Pseudoștiința”, SetThings (30 martie 2019), MultiMedia Publishing (ed.), URL = https://www.telework.ro/ro/pseudostiinta-2/
Lasă un răspuns