Războiul electronic

(Personalul Forțelor Spațiale din Statele Unite care operează o antenă de satelit în timpul unui exercițiu militar de război electromagnetic. Credit: United States Space Force)

Războiul electromagnetic sau războiul electronic (electronic warfare, EW) este un război care implică utilizarea spectrului electromagnetic (EM) sau a energiei direcționate pentru a controla spectrul, a ataca un inamic sau a împiedica operațiunile inamice. Scopul războiului electromagnetic este acela de a refuza oponentului avantajul – și de a asigura accesul prietenos nestingherit la – spectrul EM. Războiul electromagnetic poate fi aplicat din aer, mare, uscat sau spațiu prin sisteme cu și fără echipaj și poate viza comunicații, radare sau alte active militare și civile.

Mediul electromagnetic

Operațiunile militare sunt executate într-un mediu informațional din ce în ce mai complicat de spectrul electromagnetic. Porțiunea de spectru electromagnetic a mediului informațional este denumită mediu electromagnetic (EME). Necesitatea recunoscută ca forțele militare să aibă acces nestingherit și utilizarea mediului electromagnetic creează vulnerabilități și oportunități pentru războiul electronic în sprijinul operațiunilor militare.

În cadrul constructului operațiunilor informaționale, EW este un element al războiului informațional; mai precis, este un element de contrainformare ofensivă și defensivă.

NATO are o abordare diferită și, probabil mai cuprinzătoare, a EW. Un document conceptual al comitetului militar din 2007, MCM_0142 Nov 2007 Military Committee Transformation Concept for Future NATO Electronic Warfare, a recunoscut EME ca spațiu/domeniu de manevră operațional și mediu/domeniu de luptă. În NATO, EW este considerată a fi război în EME. NATO a adoptat un limbaj simplificat care este paralel cu cele utilizate în alte medii de luptă precum maritim, terestră și aerian/spațial. De exemplu, un atac electronic (EA) este utilizarea ofensivă a energiei EM, apărare electronică (ED) și supraveghere electronică (ES). Utilizarea termenilor tradiționali NATO EW, contramăsuri electronice (ECM), măsuri electronice de protecție (EPM) și măsuri electronice de sprijin (ESM) a fost păstrată, deoarece acestea contribuie și sprijină atacul electronic (EA), apărarea electronică (ED) și supraveghere electronică (ES). Pe lângă EW, alte operațiuni EM includ informații, supraveghere, achiziție și recunoaștere ținte (ISTAR) și informații despre semnale (SIGINT). Ulterior, NATO a emis politica și doctrină EW și se adresează celorlalte linii de dezvoltare a apărării NATO.

Activitățile primare EW au fost dezvoltate de-a lungul timpului pentru a exploata oportunitățile și vulnerabilitățile care sunt inerente fizicii energiei EM. Activitățile utilizate în EW includ contramăsuri electro-optice, în infraroșu și frecvență radio; compatibilitatea EM și înșelăciunea; bruiaj radio, bruiaj și înșelăciune radar și contramăsuri electronice (sau anti-bruiaj); mascare electronică, sondare, recunoaștere și informații; securitate electronică; reprogramare EW; controlul emisiilor; managementul spectrului; și modurile de rezervă în timp de război.

(Include texte traduse și adaptate din Wikipedia de Nicolae Sfetcu)