Reproducerea în artă – Sherrie Levine

Artiștii au fost întotdeauna inspirați de munca altor artiști; au împrumutat dispozitive compoziționale, au adoptat elemente stilistice și au preluat detalii narative. În astfel de cazuri, artistul încorporează aceste aspecte ale lucrării altuia în propriul efort creativ distinct. Reproducerea, pe de altă parte, înseamnă preluarea de obiecte sau imagini existente şi, cu o schimbare mică sau deloc a acestora, utilizarea lor în sau ca opera de artă proprie. De-a lungul secolului al XX-lea și până în zilele noastre, reproducerea unui obiect sau a unei imagini a ajuns să fie considerată un rol legitim pentru artă şi artişti. În noul context, obiectul sau imaginea este recontextualizată. Acest lucru îi permite artistului să comenteze semnificația originală a operei și să-i aducă un nou sens. Privitorul, recunoscând opera originală, pune în straturi semnificații și asocieri suplimentare. Astfel, opera devine diferită, în mare parte bazată pe intenția artistului.

Sherrie Levine (n. 1947, SUA) și-a petrecut cariera determinând telespectatorii să pună întrebări despre schimbările care au loc atunci când reproduce sau aduce ușoare modificări unei opere de artă binecunoscute. De exemplu, în 1981, Levine a fotografiat imagini create de Walker Evans (1903-1975, SUA) care fuseseră reproduse într-un catalog de expoziție. (After Walker Evans: 4, Sherrie Levine: http://www.metmuseum.org/collection/the-collection-online/search/267214) Ea și-a intitulat serialul After Walker Evans, recunoscându-l de bună voie pe Evans drept creatorul lucrărilor fotografice „originale”. Și, a declarat ea deschis, reproducerile care conțineau catalogul fotografiilor lui Evans au fost sursa propriilor „reproducții”. Levine și-a creat fotografiile prin fotografierea fotografiilor reproduse în catalogul expoziției; fotografiile din catalog erau reproduceri ale fotografiilor din expoziție.

Vizitatorii expoziției, care erau familiarizați cu reprezentările lui Evans ale familiilor de dijmași din Alabama care se luptau să își câștige existența în timpul Marii Depresiuni, au fost provocați să vadă fotografiile lui Levine, cum ar fi aceasta a lui Allie Mae Burroughs intitulată After Walker Evans: 4, independent de semnificația lor istorică, intelectuală și emoțională. Fără aceste conexiuni, ce poveste a spus fotografia? Fotografia în sine a avut sens sau mesajul ei este suma semnificațiilor pe care privitorul i le atribuie? Lucrarea lui Levine din anii 1980 a făcut parte din mișcarea de artă postmodernă care a pus sub semnul întrebării semnificația culturală în defavoarea semnificației individuale: a mai fost posibil să se ia în considerare arta în categorii atât de largi, sau există un sens universal, convenit, unul singur? Ea punea sub semnul întrebării noțiunile de „originalitate”, „creativitate” și „reproducție”. Ce produs poate fi cu adevărat atribuit proceselor de gândire și eforturilor unui individ, fără contribuția unui colectiv de influențe? Dacă nu există, atunci nu putem afirma că ceva este o operă de artă originală, izvorât dintr-o singură sursă de creativitate, după care toate lucrările ulterioare sunt reproduceri. Unul nu este mai autentic sau mai valoros decât celălalt.

În 1993, Levine a fost invitat de Muzeul de Artă din Philadelphia pentru a fi primul artist care a participat la Museum Studies, o serie de proiecte contemporane: „noi lucrări și instalații create de artiști special pentru muzeu”. Levine a creat șase „reproducții” din sticlă albă translucidă a unei sculpturi din marmură din 1915 de Constantin Brâncuși (1876-1957, România), intitulată Newborn I. (Crystal Newborn, Sherrie Levine: https://www.mutualart.com/Artwork/Crystal-Newborn/136A868B82EB68CA ) Și-a intitulat lucrarea din 1993 Crystal Newborn; este prezentată aici împreună cu Black Newborn din 1994. (Crystal Newborn și Black Newborn, Sherrie Levine: https://whitney.org/media/763) Ambele lucrări sunt din sticlă turnată, iar în cazul Black Newborn a fost sablată. (Black Newborn, Sherrie Levine: http://www.moma.org/collection/works/89955?locale=en)

Similar cu fotografia ei din 1981 After Walker Evans: 4, aceste lucrări sunt menite să examineze noțiunile despre ceva care este un original sau, în schimb, este o reproducere. Așa cum reproducerile fotografice anterioare ale operei lui Evans puteau fi reproduse, la fel și aceste lucrări din sticlă făceau parte dintr-o serie; Levine a turnat un total de douăsprezece versiuni dintr-o matriță (originală?). În plus, deși sculptura, cum ar fi Newborn I al lui Brâncuși, este în general afișată pe un piedestal sau un suport care ridică lucrarea la o înălțime confortabilă de vizualizare și o separă de împrejurimi, Levine și-a expus lucrarea pe un pian cu coadă. Acest lucru a schimbat setarea de la un mod de afișare mai convențional, așteptat, dar în mod conștient neutru, piedestalul, la tonul mai nuanțat, domesticit, dar mai sofisticat al unui blat lustruit de pian. Ea a vrut ca diferența să se înregistreze în mintea spectatorului și să influențeze răspunsul spectatorului la lucrare, inclusiv gândindu-se la contrast: expoziția tipică a muzeului este masculină, adică o parte din lumea masculină a colecționarilor bogați și a membrilor consiliului muzeului. Pianul, pe de altă parte, aduce în minte lumea feminină a căminului reconfortant și confortabil – este o sculptură a unui nou-născut, până la urmă. Dar suprafața rece, netedă și dură a sticlei lui Levine, așa cum a fost cazul marmurei lui Brâncuși, nu permite capului bebelușului să coboare la nivelul sentimentalismului matern.

Levine menține asemănări extraordinare cu lucrările premergătoare ale ei pe care le-a reprodus, dar le deschide semnificațiile acumulate către altele și mai multe, noi.

Sursa: Sachant, Pamela; Blood, Peggy; LeMieux, Jeffery; and Tekippe, Rita, „Introduction to Art: Design, Context, and Meaning” (2016). Fine Arts Open Textbooks. 3. https://oer.galileo.usg.edu/arts-textbooks/3, licența CC BY-SA 4.0. Traducere și adaptare Nicolae Sfetcu