Mineralele – inclusiv elementele pământurilor rare (EPR) și metalele necesare pentru tehnologiile regenerabile – formează un element cheie al lanțurilor de aprovizionare cu emisii scăzute de carbon emergente. Principalul motiv de îngrijorare este că tranziția cu emisii scăzute de carbon va duce la o cerere în creștere pentru materiale critice, cum ar fi litiul și cobaltul, creând, la rândul său, concurență geopolitică. Un precedent adesea invocat este decizia Chinei din 2008 de a restricționa vânzarea de EPR către cumpărători străini, ceea ce a dus la panică larg răspândită și la creșterea prețurilor. Pentru a ajuta la gestionarea riscurilor potențiale, cercetarea a formulat și recomandări de politică pentru a asigura lanțurile de aprovizionare cu emisii scăzute de carbon.
La fel ca și în cazul rezervelor de petrol și gaze, concentrarea geografică a producției de materiale critice și a rezervelor poate duce la o „bătălie pentru resurse”, deoarece țările (și companiile) încearcă să controleze aspectele strategice ale lanțului de aprovizionare. Astăzi, China produce 63% din EPR din lume și deține în prezent 36% din rezerve. Oferă 98% din din aprovizionarea cu EPR a UE și 80% din cea a Statelor Unite. Iar dominația în expansiune a Chinei depășește EPR. Gulley şi colab. (2019) avertizează că eforturile Chinei de a-și atenua propriul risc de aprovizionare cu minerale, prin investiții străine directe în străinătate, cum ar fi minele de cobalt din RD Congo, ar putea limita disponibilitatea mineralelor pentru alte țări, ducând la rivalitate în ceea ce privește accesul la diferite tipuri de minerale. De asemenea, există o îngrijorare tot mai mare cu privire la controlul potențial al Chinei asupra lanțurilor de aprovizionare cu litiu, care, împreună cu cobaltul, este în prezent o materie primă esențială pentru bateriile pentru vehicule electrice. În consecință, Statele Unite și UE își intensifică eforturile pentru a minimiza dependența lor prin crearea de lanțuri de aprovizionare și tehnologii alternative.
Un „nou blestem al resurselor” – asociat cu lanțul de aprovizionare cu emisii scăzute de carbon, deținerea și accesul acestuia la materiale critice – ar putea apărea. Producția și vânzarea acestor materiale pot genera chirii semnificative, care, la rândul lor, ar putea împiedica dezvoltarea instituțiilor interne, similar cu cea experimentată de unele economii producătoare de combustibili fosili (Alternativ, unele cercetări s-au concentrat asupra modului în care țările care produc și exportă cantități mari de energie regenerabilă sunt, de asemenea, vulnerabile la blestemul resurselor, deși acest lucru nu pare foarte probabil). Alții, totuși, avertizează să nu fie comparat cu lupta pentru petrol. În primul rând, EPR nu sunt de fapt atât de rare și se găsesc în multe țări. În al doilea rând, inovația tehnologică pentru înlocuirea anumitor materiale și reciclarea poate ajuta la diminuarea dependențelor unilaterale. Tesla, de exemplu, a anunțat că va începe să dezvolte baterii EV fără cobalt.
Sursa: Mathieu Blondeel, Michael J. Bradshaw, Gavin Bridge și Caroline Kuzemko (2020) ”The geopolitics of energy system transformation: A review”, în Geography Compass, 2021;15:e12580. DOI: 10.1111/gec3.12580. Licența CC BY 4.0. Traducere și adaptare: Nicolae Sfetcu
Lasă un răspuns