SEO în epoca Google

Doi studenţi de la Stanford University, Larry Page şi Sergey Brin, au început să dezvolte „backrub,” un motor de căutare bazat pe un algoritm matematic pentru a evalua importanţa paginilor. Numărul calculat de algoritm, PageRank, este o funcţie de cantitatea şi importanţa linkurilor spre pagină.^[1] PageRank estimează probabilitatea ca o anumită pagină va fi vizitată de un utilizator care navighează la întâmplare pe Internet şi urmăreşte linkurile din pagină în pagină. Aceasta înseamnă că unele linkuri sunt mai importante decât altele, în funcţie de probabilitate.

Page şi Brin au fondat Google în 1986. Google a atras numerosşi utilizatori loiali cărora le plăcea inclusiv designul simplu al sitului.^[2] Factorii externi paginii (precum PageRank şi analiza hiperlinkurilor) erau de asemenea considerate ca factori ai paginii (alături de frecvenţa cuvintelor cheie, metataguri, antete, linkuri şi structura sitului) pentru a permite lui Google să evite încercările de manipulare ale motoarelor de căutare prin considerarea doar a factorilor interni ai paginii. Deşi PageRank a fost mai dificil de păcălit, webmasterii construiseră deja instrumente automate pentru dezvoltarea linkurilor şi scheme de influenţarea a motorului de căutare Inktomi, iar aceste metode s-au dovedit aplicabile şi în cazul PageRank. Multe situri s-au focalizat pe schimbul, cumpărarea şi vânzarea de linkuri, adesea pe scară foarte largă. Unele din aceste scheme, sau ferme de linkuri, implicau crearea a mii de situri cu singurul scop de a face spam cu linkuri.^[3] În ultimii ani motoarele de căutare mai importante au început să ia în consideraţie mai mult factorii externi webului, precum vârsta, sexul, locaţia, şi istoria căutărilor pentru cei care căutau pe Internet, pentru a rafina mai mult rezultatele.

Din 2007, motoarele de căutare a incorporat foarte mulţi factori nedivulgaţi în algoritmele lor de evaluare, pentru a reduce impavtul manipulării linkurilor. Google spune că el evaluează siturile folosind peste 200 de semnale diferite.^[4] Cei trei lideri ai motoarelor de căutare, Google, Yahoo! şi Live Search al lui Microsoft, nu dezvăluie algortimii pe care îi folosesc pentr evaluarea paginilor. Specialişti notabili în optimizarea motoarelor de căutare, precum Rand Fishkin, Barry Schwartz, Aaron Wall şi Jill Whalen, au studiat diferite abordări pentru optimizarea motoarelor de căutare şi au publicat opiniile lor pe forumuri online şi bloguri.^[5]^[6] Practiţioniştii SEO pot de asemenea studia patentele deţinute de diferite motoare de căutare pentru a afla algoritmii interni.^[7].

Referinţe

^ Brin, Sergey and Page, Larry (1998). „The Anatomy of a Large-Scale Hypertextual Web Search Engine”. Proceedings of the seventh international conference on World Wide Web. 107–117.
^ Thompson, Bill (December 19, 2003). „Is Google good for you?”. BBC News.
^ Zoltan Gyongyi and Hector Garcia-Molina (2005). „Link Spam Alliances” (PDF). Proceedings of the 31st VLDB Conference, Trondheim, Norway.
^ „Google Keeps Tweaking Its Search Engine”. New York Times. June 3, 2007.
^ Danny Sullivan (September 29, 2005). „Rundown On Search Ranking Factors”. Search Engine Watch.
^ „Search Engine Ranking Factors V2”. SEOmoz.org. April 2, 2007.
^ Christine Churchill (November 23, 2005). „Understanding Search Engine Patents”. Search Engine Watch.