Strategii și tactici în războiul asimetric

Strategii de bază

În majoritatea războiului convențional, beligeranții desfășoară forțe de tip similar, iar rezultatul poate fi prezis prin cantitatea forțelor adverse sau prin calitatea acestora, de exemplu o mai bună comandă și control al forțelor lor. Există momente în care acest lucru nu este adevărat, deoarece componența sau strategia forțelor face imposibil ca oricare dintre părți să se implice în luptă cu cealaltă. Un exemplu în acest sens este confruntarea dintre forțele terestre continentale ale armatei franceze și forțele maritime ale Marinei Regale a Regatului Unit în timpul războaielor revoluționare franceze și napoleoniene. În cuvintele amiralului Jervis în timpul campaniilor din 1801, „Nu spun, domnilor mei, că francezii nu vor veni. Eu spun doar că nu vor veni pe mare” [9], o confruntare pe care Napoleon Bonaparte a descris-o drept cea dintre elefant și balenă.[10]

Tactici de bază

(Dispozitive explozive improvizate de pe marginea drumului cu tambur de petrol din Irlanda de Nord, scos din canalizare în 1984.)

Succesul tactic al războiului asimetric depinde de cel puțin unele dintre următoarele ipoteze:

O parte poate avea un avantaj tehnologic care depășește avantajul numeric al inamicului; arcul lung englez decisiv la bătălia de la Crécy este un exemplu.[11][12]
Superioritatea tehnologică este de obicei anulată de o infrastructură mai vulnerabilă, care poate fi vizată cu rezultate devastatoare. Distrugerea mai multor linii electrice, drumuri sau sisteme de alimentare cu apă în zonele foarte populate ar putea avea efecte devastatoare asupra economiei și moralului. În schimb, partea mai slabă poate să nu aibă deloc aceste structuri.
Antrenamentul, tactica și tehnologia se pot dovedi decisive și permit unei forțe mai mici să o depășească pe una mult mai mare. De exemplu, timp de câteva secole folosirea falangei de către hopliții greci (infanteria grea) i-a făcut cu mult superiori dușmanilor lor. Bătălia de la Thermopylae, care a implicat și o bună utilizare a terenului, este un exemplu binecunoscut.[13]
Dacă puterea inferioară se află într-o poziție de autoapărare; adică, sub atac sau ocupație, ar putea fi posibil să se folosească tactici neconvenționale, cum ar fi lovituri și lupte selective în care puterea superioară este mai slabă, ca mijloc eficient de hărțuire fără a încălca legile războiului. Poate că exemplele istorice clasice ale acestei doctrine pot fi găsite în Războiul de revoluție americană, mișcări din Al Doilea Război Mondial, cum ar fi Rezistența Franceză și partizanii sovietici și iugoslavi. Împotriva națiunilor agresoare democratice, această strategie poate fi folosită pentru a miza pe răbdarea electoratului cu conflictul (ca în Războiul din Vietnam și altele de atunci) provocând proteste și dispute în consecință între legislatorii aleși.
Totuși, dacă puterea inferioară se află într-o poziție agresivă și/sau se îndreaptă către tactici interzise de legile războiului (jus in bello), succesul ei depinde de abținerea puterii superioare de la asemenea tactici. De exemplu, legea războiului terestru interzice folosirea unui steag de armistițiu sau a vehiculelor medicale marcate clar ca acoperire pentru un atac sau o ambuscadă. Totuși, un combatant asimetric care folosește această tactică interzisă în avantajul său depinde de respectarea puterii superioare a legii corespunzătoare. În mod similar, legile războiului interzic combatanților să folosească așezările civile, populațiile sau instalațiile ca baze militare, dar atunci când o putere inferioară folosește această tactică, depinde de premisa că puterea superioară va respecta legea pe care cealaltă o încalcă și nu va ataca acea țintă civilă, sau dacă o fac, avantajul propagandistic va depăși pierderea materială.

Terorism

Există două puncte de vedere diferite asupra relației dintre războiul asimetric și terorism. În contextul modern, războiul asimetric este din ce în ce mai mult considerat o componentă a războiului de a patra generație. Când este practicat în afara legilor războiului, este adesea definit ca terorism, deși rar de către practicanții sau susținătorii lor.[14] Cealaltă părere este că războiul asimetric nu coincide cu terorismul.

Include texte traduse și adaptate din Wikipedia de Nicolae Sfetcu

Referințe

Nicolson, Adam (2005). Men of Honor: Trafalgar and the making of the English Hero. HarperCollins. p. 73. ISBN 978-0-00-719209-0.
Rogers, Clifford (1998). „The Efficacy of the English Longbow: A Reply to Kelly DeVries” (PDF). War in History. 5 (2): 233–242.
Sumption, Jonathan (1990). The Hundred Years War 1: Trial by Battle. London: Faber & Faber.
Holland, Tom (2006). Persian Fire: The First World Empire and the Battle for the West. p. 285–287
Reshaping the military for asymmetric warfare Center for Defense Information Archived copy at the Library of Congress (July 7, 2012).